Zeci de familii din Siria au rămas blocate de aproape un deceniu în Fâşia Gaza, după ce au intrat pe teritoriul palestinian ilegal, prin tuneluri, la începutul războiului civil din ţara lor, iar apoi Egiptul a distrus aceste tuneluri şi documentele le-au expirat.

Aproape zece ani au trecut şi Imad al-Hiso are puţine speranţe de întoarcere în Siria sa natală, pe care a părăsit-o la începutul războiului civil. Acum regretă că s-a refugiat în Fâşia Gaza, o „închisoare” în care este blocat fără acte.
La fel ca alte circa 40 de familii siriene, Imad al-Hiso a venit în Fâşia Gaza împreună cu soţia sa la începutul lui 2012 prin tunelele subterane între Egipt şi enclava palestiniană sub blocadă israeliană, convins că ar putea face oricând drumul invers fără dificultate, relatează tv5monde.com într-un articol de pe 14 decembrie preluat de pe France Presse.
„După ce au început evenimentele în Siria (în martie 2011), am venit să mă refugiez în Gaza în speranţa unei vieţi mai bune”, a explicat acest bărbat care trăieşte într-o casă mică, fără bucătărie şi fără mobilă, la Rafah, în sudul acestui mic teritoriu.

„Mai rău ca în Siria”

De la venirea sa în 2012 în Gaza, actele sale de identitate siriene au expirat.
El ar trebui să se întoarcă în Siria, ţară încă în război, pentru a obţine acte noi, dar i-a fost imposibil să ajungă în Egipt printr-un tunel. Armata egipteană a început să distrugă câteva galerii subterane începând din 2012, apoi masiv din 2013.
În plus, Imad al-Hiso a părăsit ilegal Egiptul şi ştie că autorităţile nu l-ar lăsa să treacă înapoi prin punctul de trecere de la Rafah şi l-ar aresta dacă este prins fără documente.
Celelalte puncte de ieşire sunt controlate de Israel, ţară aflată oficial în stare de război cu Siria, şi care impune o blocadă asupra Fâşiei Gaza de aproape 15 ani.
El se află deci într-o situaţie fără ieşire, într-un teritoriu minat de sărăcie şi de şomaj.
„Nu există de muncă şi nici bani, nu există acces la sănătate şi la educaţie”, îşi exprimă dezamăgirea acest bărbat care lucrează ocazional ca montator de ţigle. Cei cinci copiii ai săi sunt născuţi în Gaza dar nici ei nu au documente.
„Am fost surprins să constat că situaţia din Gaza este mai rea ca în Siria”, a adăugat Imad, care a decis să vină în acest teritoriu palestinian după ce a fost sfătuit de o cunoştinţă din Gaza.
Dar „Gaza este cea mai mare închisoare din lume. Dacă intri în Gaza, nu poţi să ieşi”, mai spune el.

O rază de speranţă

Aproape jumătate din populaţia din Gaza este formată din refugiaţi palestinieni, care au fugit sau au fost înlăturaţi de pe pământurile lor la crearea statului Israel în 1948 şi care depinde în prezent de ajutorul ONU.
Însă agenţia ONU pentru refugiaţii palestinieni (UNRWA) nu consideră că refugiaţii sirieni intră în aria sa de responsabilitate şi nu-i ajută decât parţial.
„UNRWA nu-mi recunoaşte copii, îmi spun mereu ‘sunteţi refugiaţi sirieni şi noi ne ocupăm de refugiaţii palestinieni’ „, a spus Dunia al-Miniaraw, soţia lui Imad al-Hiso.
„Atunci când am venit în Gaza credeam că este un loc în care se poate trăi. Ceea ce am văzut în Gaza este dincolo de ceea ce-ţi poţi imagina. Situaţia este cu adevărat deplorabilă”, a afirmat femeia care suferă de mai multe boli pe care nu are cum să şi le trateze.
Palestiniană care trăia în Siria, Lina Mustafa Hasoun (foto), de 52 de ani, a ajuns şi ea ilegal în Gaza printr-un tunel la sfârşitul lui 2012 împreună cu fiul ei pentru a-şi vizita sora.
Călătoria lor ar fi trebuit să dureze o lună de zile, dar s-au trezit blocaţi în enclava palestiniană, tunelul prin care au venit fiind apoi închis. Ei nu au mai reuşit să iasă din Fâşia Gaza, iar documentele lor au expirat între timp.
„Viaţa în Gaza este foarte dificilă, este imposibil de călătorit şi de muncit. Nu există stabilitate nici acolo (în Siria), nici aici”, a spus ea.
Fiul ei Nawras (foto împreună cu mama lui) filmează clipuri pentru un alt refugiat sirian, Warif Qassem, un chef care şi-a făcut canal de Youtube şi ţine cursuri de gătit.
Warif Qassem a fondat, împreună cu alţi refugiaţi, o asociaţie care să le pledeze cauza pe lângă autorităţile palestiniene şi Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiaţi (UNHCR).
Anul trecut, UNHCR a reuşit să scoată nouă familii siriene din Gaza prin aeroportul israelian de la Tel Aviv.
Warif Qassem şi-a exprimat satisfacţia că locuitorii din Gaza sunt primitori faţă de sirieni şi că le apreciază bucătăria, dar recunoaşte că situaţia lor este foarte complicată.
„Facem tot posibilul pentru a face faţă provocărilor”, a spus el.