Un portret al fostului dictator Muammar al-Gaddafi încadrat de douã drapele verzi ale „Jamahiriei” sale sau „Statul maselor” îl întâmpină pe vizitator la Bani Walid. În acest oraş libian aflat la porţile deşertului, locuitorii cultivã în continuare nostalgia „Ghidului”, la zece ani de la moartea sa.

La Bani Walid poţi vedea multe construcţii cubice neterminate într-un peisaj lunar, dominat în depãrtare de coline stâncoase. De asemenea, nenumãrate clãdiri prezintã urme de impact ale gloanţelor şi obuzelor. Peste tot, oraşul poartã stigmatele rãzboiului, scrie afrique.tv5monde.com pe 20 ocrombrie, preluând un reportaj al AFP.
Bani Walid, oraş cu circa 100.000 de locuitori, este un fief al puternicului trib Werfalla, rãmas fidel liderului înlãturat în 2011 şi care a opus o rezistenţã feroce rebelilor care l-au cucerit în cele din urmã în octombrie 2012.
Într-o piaţã publicã scãldatã de vânt şi de praf, o fântânã fãrã apã se înalţã în faţa unui vechi tanc ruginit. Resturile de obuze şi de tuburi de mortiere au fost adunate împreunã într-o grãmadã de fiare vechi. Un mare panou cu portretele „martirilor” oraşului dominã acest memorial.
„Muammar va rãmâne pentru totdeauna în inimile noastre!”, spune un trecãtor când vede echipa de jurnalişti a France Presse. Iar el nu este singurul încercat de nostalgie pentru fostul lider, capturat de luptãtori revoluţionari şi executat pe 20 octombrie 2011.
„Muammar al-Gaddafi este un simbol. Vom fi mereu susţinãtorii sãi”, afirmã Mohamed Dairi, în vârstã de 50 de ani.

„O conspiraţie împotriva Libiei”

Timpul pare încremenit la Bani Walid, o oazã mare cu relief accidentat aflatã la 170 km sud-est de Tripoli, ca şi cum revolta din 2011 nu a avut loc niciodatã. Drapelul roşu, negru şi verde al fostului regat al Libiei, adoptat din nou dupã revoluţie, nu se vede nicãieri. Aici numai stindardul verde instituit de Gaddafi, simbol al „revoluţiei verzi”, poate fi vãzut.
„Înainte de 2011, libienii erau suverani şi stãpâni ai destinului lor. În aceşti ultimi zece ani, ei nu au cunoscut decât bombardamente, nedreptate, crime şi răpiri”, afirmã Mohamed Abi Hamra, care are un ceas cu efigia lui Gaddafi.
„Revoluţia este, prin definiţie, o schimbare în bine. Ceea ce s-a întâmplat în 2011 nu este o revoluţie, ci o conspiraţie împotriva Libiei”, considerã el.

De ce însã acest ataşament pentru trecut? „Este suficient sã compari 42 de ani (de regim Gaddafi – n.r.) cu aceşti ultimi zece ani”, spune susţinãtorul fostul dictator.
Dupã ce Libia a fost cuprinsã de haos şi de rãzboi civil în urma revoltei din 2011, ea ar putea acum sã închidã acest capitol agitat în favoarea unui proces politic, iniţiat în noiembrie anul trecut sub egida ONU şi care ar trebui sã se încheie cu alegerile prezidenţiale de la 24 decembrie.
Dar Bani Walid nu pare gata sã întoarcã pagina, în condiţiile în care nu s-a predat forţelor rebele decât dupã o rezistenţã încrâncenatã. „A fost o premierã în istorie: un stat a decis sã atace unul dintre oraşele sale, propriii locuitori”, îşi aduce aminte cu amãrãciune Mohamed Dairi.

Candidatura lui Seif al-Islam, privită cu speranţă

Inginerul Fathi al-Ahmar împãrtãşeşte aceeaşi pãrere de rãu. „Dacã am rãmas ataşaţi de fostul regim, este pentru cã evenimentele din februarie 2011 (datã a începutului revoltei – n.r.) nu au adus decât rãzboaie, dezolare, divizãri şi atingeri suveranitãţii ţãrii noastre”, spune el.
Regimul Gaddafi „ne garanta securitatea, ceea ce îi lipseşte astãzi în mod crud Libiei”, estimeazã el.
Muammar Gaddafi a fost, timp de decenii, criticat de Occident pentru cã ar fi în fruntea unui stat „terorist”.
Pe plan intern, regimul sãu a fost marcat de nenumãrate abuzuri. Însã pentru Ahmed Abuhriba, un jurnalist de 30 de ani din Bani Walid, colonelul „nu era un dictator, ci garantul unitãţii (…), el veghea asupra libienilor aşa cum ar face-o un pãrinte”.

Acest susţinãtor necondiţionat al lui Gaddafi elogiazã stabilitatea, prosperitatea economicã şi şantierele deschise de fostul regim, comparându-l cu ce se întâmplã acum în Libia – insecuritate, penurii şi inflaţie.
„Toate proiectele s-au oprit dupã 2011. Cum sã urmãm noile curente politice când nu au construit nimic dupã aceea?”, întreabã el.
Dacã fostul dictator a murit, fiul sãu Seif al-Islam Gaddafi, al cãrui portret este şi el afişat public la Bani Walid, a lãsat sã se înţeleagã cã ar putea candida în alegerile din decembrie. „I-am rãmas credincioşi ghidului nostru Muammar al-Gaddafi, îi vom fi şi lui Seif al-Islam”, promite Ahmed Abuhriba.