După succesul cu K-pop şi filmul său laureat al premiului Oscar, Coreea de Sud zguduie scena mondială a serialelor de televiziune cu viziunea distopică a unei societăţi polarizate de Squid Game, o producţie Netflix care amestecă alegoria socială şi violenţa extremă.

Serialul are în prim-plan personaje provenite din zonele cele mai marginalizate ale Coreei de Sud, printre care un migrant indian şi un transfug nord-coreean, care participă la o serie de jocuri din vremea copilăriei pentru a câştiga 45,6 miliarde de won (33 de milioane de euro). Miza este una cu adevărat şocantă: cei care pierd sunt ucişi.
Alăturarea unor jocuri copilăreşti şi a consecinţelor lor fatale, cu o producţie impresionantă şi o scenografie somptuoasă, a cucerit un public larg în întreaga lume, scrie ici.radio-canada.ca pe 8 octombrie, preluând un articol al France Presse.
La câteva zile după lansarea sa luna trecută, un şef de la Netflix anunţat că există „şanse foarte mari să devină cel mai mare serial al nostru”.
Fenomenul Squid Game este ultima manifestare a influenţei în creştere a Coreei de Sud pe scena culturală mondială, după senzaţia K-pop BTS şi Parasite, laureat al Palme d’or la Cannes şi primul film într-o altă limbă decât engleza care câştigă Oscarul pentru cel mai bun film.
Potrivit criticilor, în pofida unui decor sută la sută coreean, temele abordate şi aducerea în discuţie a derivelor capitalismului îşi găsesc un ecou mondial şi sunt cheia succesului său mondial.
„Tendinţa în creştere de a privilegia profitul în detrimentul bunăstării individului” este un „fenomen pe care îl observăm în toate societăţile capitaliste din întreaga lume”, explică Sharon Yoon, profesoară de studii coreene la Universitatea Notre-Dame din SUA.

Război şi sărăcie

Iar valul coreean pare a fi departe de a-şi pierde forţa. În februarie, Netflix a anunţat un plan de investiţii de 500 de milioane de dolari (432 de milioane de euro) numai pentru acest an pentru serialele şi filmele produse în Coreea de Sud.
„În aceşti ultimi doi ani, lumea s-a îndrăgostit de conţinuturi coreene incredibile, fabricate în Coreea şi privite de toată lumea pe Netflix”, a declarat atunci co-CEO-ul şi directorul de conţinut al companiei Ted Sarandos.
„Avem un angajament puternic faţă de Coreea. Vom continua să investim şi să colaborăm cu povestitorii coreeni prin intermediul unei multitudini de genuri şi formate”, a adăugat el.
Istoria Coreei de Sud este marcată de război, sărăcie şi guverne autoritare, ceea ce le-a permis artiştilor să exploreze întrebările legate de putere şi violenţă, precum şi problematicile sociale. Asta a creat o scenă culturală vibrantă care a ştiut, prin intermediul diverselor sale faţete, să cucerească o audienţă internaţională de-a lungul deceniilor, comentează France Presse.

Mai întâi foiletoanele televizate, numite „K-drama”, au cucerit micile ecrane din Asia, înainte ca cinematografia sud-coreeană să obţină prestigiose recompense la festivalurile europene şi K-pop să dezvolte o mare bază de fani în întreaga lume.
Lungmetrajul Parasite a reuşit să facă populară cinematografia coreeană, datorită unei satire privind clivajul tot mai mare între bogaţi şi săraci şi unei reflecţii privind ce înseamnă sărăcia astăzi, în cea de a 12-a economie a lumii.

Scenariul a aşteptat zece ani

Deşi realizatorul Squid Game şi-a terminat scenariul cu zece ani în urmă, investitorii au refuzat să bage bani într-o serie pe care o considerau „prea sângeroasă, deloc familiară şi dificil de înţeles”.
Anterior, el a lucrat pe teme precum agresiunile sexuale, adopţiile internaţionale, problemele provocate de handicap, plecând de la fapte reale liber adaptate.
Serialul Netflix, o premieră pentru el, propune referiri clare la mai multe traumatisme colective care au modelat psihicul societăţii coreene de astăzi, precum criza financiară asiatică din 1997 şi concedierile de la Ssangyong Motor din 2009, două evenimente care au dus la sinucideri.
„Coreea de Sud a devenit destul de recent şi destul de rapid o societate foarte inegală, în cursul acestor ultime două decenii”, explică pentru France Presse Vladimir Tihonov, profesor de studii coreene la Universitatea din Oslo.

Mobilitatea socială a devenit „mult mai puţin posibilă” în prezent decât în comparaţie cu perioada de dinainte de 1997, a adăugat el, „iar traumatismul agravării inegalităţilor se repercutează pe ecrane”.
Briun Hu, profesor de cinema la Universitatea de Stat din San Diego, estimează că popularitatea serialului în peste 100 de ţări este o dovadă că el nu este produs numai pentru spectatorii occidentali.
„Publicul occidental a asociat multă vreme producţiile media străină cu reprezentări ale sărăciei, iar asta a devenit un mod de a privi restul lumii, care ar fi rămas în urmă”, a explicat el.
„Ceea ce este unic în Parasite şi Squid Game este că deşi aceste creaţii prezintă sărăcia şi inegalităţile de clasă, ele o fac într-un mod care evidenţiază modernitatea tehnologică şi cinematografică a Coreei”, a mai afirmat Brian Hu.