La Brodi, un cătun din nord-vestul Rusiei, o treime din elevii şcolii sunt copii luaţi în plasament familial de locuitori, care încearcă astfel să-şi salveze satul de criza economică şi demografică ce afectează ţara. Această localitate de 200 de locuitori situată la 450 km distanţă de Sankt Petersburg, în regiunea Novgorod, este departe de a fi o excepţie, potrivit unui studiu în curs al Institutului de sociologie al Academiei ruse de ştiinţe.

Această „strategie de supravieţuire” a fost urmată de numeroase sate de pe întreg teritoriul gigantic al Rusiei, de la Smolensk în vest şi până în Iakuţia în Siberia orientală, trecând prin Ural.
„Din anii ’90 satele se golesc, în lipsă de muncă. Se pleacă cu copiii, ceea ce duce la închiderea şcolilor. Nu rămân decât pensionarii şi iată că satul ajunge pe cale de dispariţie”, a explicat pentru France Presse Vera Galindabaieva, sociologul care a lansat studiul, relatează lexpress.fr în articolul publicat pe 17 noiembrie.
În regiunile cu şomaj endemic, precum zonele rurale din Novgorod, există şi un avantaj material în luarea copiilor în plasament. În speţă, o plată lunară de 5.872 de ruble, respectiv 70 de euro.
Atunci când sătenii se organizează pentru a lua în plasament minori până la majorat ei reuşesc să reducă efectele imediate ale exodului rural.
Fenomenul rămâne dificil de cuantificat potrivit Verei Galindabaieva, dar „sute” de şcoli au scăpat de închidere în cadrul politicilor de „optimizare” a hărţii şcolare a statului rus.

22.000 de şcoli închise

Rusia a pierdut aproape cinci milioane de locuitori din 1991, consecinţă a unei crize demografice mai vechi care s-a agravat de la dispariţia URSS.
În pofida efectelor pozitive în ultimii ani a unei politici de stimulare a natalităţii şi de luptă împotriva mortalităţii premature, în special legată de consumul de alcool, populaţia Rusiei s-a diminuat cu încă 68.000 de indivizi în primul semestru al lui 2019.
În consecinţă, 26.000 de şcoli au fost închise în două decenii, dintre care 22.000 în zonele rurale.
În districtul Moşenskoie, unde se ală Brodi, din 15 unităţi şcolare au rămas trei. Aflat pe malul unui lac pitoresc, satul, în care se aud voci de copii, este o schimbare faţă de cătunele fantomă şi drumurile tăcute pe care trebuie să le parcurgi înainte de a ajunge aici, relatează France Presse.
Dacă acest sat reprezintă o excepţie, este pentru că personalul pedagogic s-a mobilizat şi a decis să ia copii în plasament.

„Dacă există o şcoală, satul continuă să trăiască”, explică Ghenadi Cistiakov, director al unităţii şcolare, o construcţie din lemn bine întreţinută. „Pe de altă parte, statul îi susţine pe oamenii care iau în grijă copii de la orfelinate”, adaugă el.
Altfel, aceşti copii ar creşte izolaţi în instituţii închise şi „în situaţie de derivă emoţională”, spune Irina Kudriavţeva, responsabilă de învăţământ în administraţia locală. Cu atât mai mult cu cât majoritatea dintre ei au fost abandonaţi pentru că părinţii lor se aflau în situaţie de excluziune, adesea din cauza alcoolismului. Plasarea lor sub tutelă este, în acelaşi timp, şi o şansă pentru un nou început pentru satele pe cale de dispariţie.
Ekaterina Solovieva, profesoară de istorie care a crescut 11 copii din 1998 împreună cu soţul ei Victor, profesor de sport, arată cu mândrie un album cu fotografii de familie. „De ziua mea de naştere casa este plină”, îşi exprimă ea satisfacţia.
În prezent, soţii Soloviev îl cresc le fiul lor cel mic Matvei, de 11 ani, precum şi patru copii adoptivi cu vârste între 7 şi 17 ani.

Sfârşit de drum?

„Eu stau lângă mama”, spune Dania, cel mai mic dintre copiii adoptivi, când toată lumea se aşază la masă. Matveri îi cedează locul zâmbind.
Mama în vârstă de 52 de ani refuză să califice viaţa ei de familie drept „strategie” pentru a salva şcoala şi locuri de muncă. „Toţi sunt copiii mei (…) Este viaţa noastră”, afirmă ea.
De la sfârşitul anilor 1990, acest sistem a permis supravieţuirea satului Brodi. Localitatea pare să fi ajuns totuşi la sfârşitul cursei, în lipsă de profesori care să preia ştafeta.
„Nu există profesori tineri în sate. Şcolile vor supravieţui până la ieşirea la pensie a profesorilor actuali”, prezice sociologul Vera Galindabaieva.
Pentru că fondul problemei nu s-a schimbat. „Nu există locuri de muncă, tinerii pleacă”, spune Ghenadi Cistiakov..
Cuplul Soloviev nu o contrazice. Acum adulţi, trei dintre copiii lor şi alţi şapte plasaţi sub tutela lor trăiesc şi muncesc departe de Brodi.