Preşedintele bolivian Evo Morales şi-a anunţat demisia duminică, 11 noiembrie, după trei săptămâni de proteste violente împotriva realegerii sale pentru un al patrulea mandat şi după ce a pierdut susţinerea poliţiei şi a armatei. El era cel mai vechi lider în exerciţiu din America latină, fiind la putere din 2006.

Credibilitatea scrutinului prezidenţial de la 20 octombrie a fost puternic contestată atât de opoziţie cât şi de comunitatea internaţională, care au acuzat fraude electorale. De circa zece zile, Bolivia era total paralizată de greve şi de manifestaţii care degenerau în înfruntări aproape cotidiene cu forţele de ordine, relatează journalmetro.com, într-un articol preluat de pe France Presse.
„Renunţ la postul meu de preşedinte”, a declarat duminică la televiziune liderul indigen de 60 de ani, la puţin timp după ce şefii armatei şi poliţiei i-au cerut plecarea. Cu câteva ore înainte, mai mulţi miniştri şi deputaţi, printre care şi preşedintele Adunării Naţionale, îşi prezentaseră demisia.

Un model care nu mai este viabil

Când a venit la putere în 2006, Evo Morales era primul şef de stat indigen al ţării. La vârsta de 60 de ani, el era unul din ultimii reprezentanţi ai „valului roz” care a adus la putere în regiune numeroşi lideri de stânga în anii 2000.
Între timp, stânga a fost învinsă în Brazilia, Chile şi Ecuador, dar tocmai a câştigat alegerile prezidenţiale din Argentina. Venezuela, ţară cu care preşedintele bolivian întreţinea legături strânse, traversează cea mai gravă criză politică şi economică din istoria sa recentă. Evo Morales era de asemenea susţinut cu fermitate de Cuba, ea însăşi afectată de o gravă criză economică. Cuba şi Venezuela sunt de altfel primele ţări care au acuzat o „lovitură de stat” în Bolivia, urmate de Mexic şi de noul preşedinte peronist al Argentinei Alberto Fernandez.
„Bolivia este diferită, nouă ne merge bine”, repeta Evo Morales ca o mantra, expresie preluată de susţinătorii Mişcării spre socialism (MAS).
Fostul păstor de lame, născut pe 26 octombrie într-un sat sărac din regiunea Oruro, din centrul ţării, se poate mândri cu numeroase succese economice: menţinerea unei creşteri ridicate, o puternică reducere a sărăciei, nivelul record de rezerve monetare.

Ţara a reuşit, de asemenea, să încheie mai multe acorduri de investiţii internaţionale pentru exploatarea gazului natural şi în special a litiului, pentru care speră să devină al patrulea producător mondial până în 2021.
„În aceşti ultimi ani, economia boliviană a mers bine sub Evo Morales”, explica recent Michael Shifter, preşedinte al grupului de reflecţie Dialog interamerican la Washington. „Dar după căderea preţului la materii prime, guvernul a fost obligat să împrumute mai mult şi să se folosească de rezerve. Modelul economic bolivian (bazat pe exploatarea materiilor prime), care a funcţionat timp de ani de zile, nu mai este viabil”, a mai spus el.

„Fratele preşedinte”

Adversarii săi au denunţat caracterul încăpăţânat al fostului lider sindical al producătorilor de coca, care îl împiedică să-şi recunoască greşelile. El a fost acuzat că a instaurat un guvern antidemocratic şi a abandonat valorile pe care le-a simbolizat mult timp, în special apărarea mediului şi a indigenilor, ceea ce a făcut să-i apună steaua.
Reales în 2009, Evo Morales a câştigat în 2014 un al treilea mandat, datorită unei interpretări contestate a Constituţiei, care nu permitea totuşi decât două mandate consecutive. Curtea constituţională a estimat atunci că era prima sa realegere, Constituţia fiind modificată în 2009.
O parte a bolivienilor nu l-a iertat că a candidat şi pentru un al patrulea mandat, deşi alegătorii s-au pronunţat împotrivă în cadrul unui referendum din 2016. El a trecut peste „Nu”-ul bolivienilor datorită unei noi decizii foarte contestate a Curţii Constituţionale. Justificarea avansată de magistraţi a fost că candidatura sa ţine de „drepturile omului”.
La jumătatea lui octombrie, la Santa Cruz, în regiunea agricolă a ţării, participanţii la un marş al indigenilor şi-au strigat furia la adresa politicii de mediu a lui Morales.
Incendiile de mari proporţii care au distrus în august şi septembrie o zonă gigantică aproape de mărimea Elveţiei au provocat indignarea populaţiilor indigene, care l-au acuzat pe Evo Morales că a sacrificat Pachamama, „Pământul mamă” în dialectul quechua, pentru a extinde suprafeţele cultivabile şi a produce mai multă carne pentru exporturile în China.
Totuşi, „fratele preşedinte”, cum îl numea anturajul său, se declara tot timpul convins că lucrează pentru binele poporului său. „Familia mea este poporul şi Bolivia este viaţa mea”, afirma el în 2015 în cadrul unui documentar realizat de un canal spaniol.