La un an după masacrul de la 7 octombrie din Israel şi începutul războiului din Fâşia Gaza, lumea asistă neputincioasă la dezastru, care s-a extins acum în Liban şi ameninţă să cuprindă întreg Orientul Mijlociu. Nici SUA, care se agită fără rezultat, nici europenii, care par a fi „în afara istoriei”, nici Sudul global nu par în măsură să oprească această cursă nebună. În pofida unui bilanţ terifiant, niciun semn de armistiţiu nu se întrevede între Israel şi mişcarea palestiniană Hamas, în pofida eforturilor mediatorilor din SUA, Qatar şi Egipt. O soluţie politică la conflictul israeliano-palestinian, vechi de 76 de ani, pare astăzi mai mult ca niciodată imposibilă.

O undă de şoc planetară

Pe 7 octombrie, mişcarea islamistă palestiniană Hamas a comis un atac fără precedent în Israel, cel mai grav de la crearea ţării, în 1948. Acesta s-a soldat cu 1.205 morţi, în majoritate civili, potrivit unui bilanţ al France Presse bazat pe raportări israeliene care includ ostaticii morţi sau ucişi în captivitate în Fâşia Gaza.
Drept represalii, Israelul s-a angajat să distrugă Hamas în Fâşia Gaza. Acest război, încă în desfăşurare, s-a soldat cu peste 41.000 de morţi, în majoritate civili, potrivit guvernului Hamas, şi provoacă o criză umanitară majoră pe teritoriul palestinian.
Conflictul israeliano-palestinian a dezlănţuit mereu pasiuni, dar amploarea pe care a luat-o odată cu 7 octombrie alimentează diviziunile şi ura în lumea întreagă. Manifestări turbulente, polarizare extremă şi o explozie a actelor antisemite, până în punctul în care responsabili europeni şi americani au evocat recent la ONU „un tsunami de antisemitism” în ultimul an.
„Acest război a adâncit considerabil liniile faliei”, în special între un Occident susţinător al Israelului şi „consumat de vinovăţie” în legătură cu Holocaustul şi ţări marcate de o istorie colonială pentru care chestiunea palestiniană este centrală, susţine cercetătorul Karim Bitar, care locuieşte în Beirut.
„Ceea ce se întâmplă în acest moment în Liban adânceşte şi mai mult liniile faliei”, adaugă el.

Revenire a dreptului internaţional?

Prompte în susţinerea Ucrainei invadate de Rusia, ţările occidentale sunt criticate pentru „tăcerea” lor privind războiul din Gaza, respectiv „complicitatea” lor, după cum acuză istoricul şi diplomatul palestinian Elias Sanbar.
„Astăzi toate discursurile despre valori, drepturile omului, ordinea internaţională sună a gol”, spune Karim Bitar.
Din decembrie 2023, Africa de Sud a declanşat o procedură fără precedent în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie, acuzând Israelul că comite un „genocid” în Gaza, acţiune căreia i s-au alăturat mai multe ţări, între care Columbia, Libia, Mexic, Spania, Chile şi Turcia.
În mai, procurorul şef al Curţii Penale Internaţionale (CPI) Karim Khan a cerut mandate de arestare internaţionale pentru crime de război şi crime împotriva umanităţii împotriva liderilor Hamas, dar şi, o premieră răsunătoare, a premierului israelian Benjamin Netanyahu.
„Unii spun că dreptul internaţional este folosit de ţările din Sud într-un mod cinic împotriva Israelului”, afirmă cercetătoarea de la Carnegie Europe Rym Momtaz. Dar, potrivit ei, aceste proceduri fără precedent reprezintă o veritabilă schimbare.
Totuşi, nuanţează istoricul şi fostul diplomat israelian Elie Barnavi, „Sudul global” rămâne „o nebuloasă departe de a fi unanimă” ale cărei „critici nu au multă greutate în Israel”, chiar dacă procedurile juridice în curs exasperează şi îngrijorează.

Distanţări timide faţă de Israel

În contextul devastării din Gaza, acuzaţiilor de crime de război lansate împotriva Israelului şi situaţiei explozive din Cisiordania ocupată, tonul s-a înăsprit în Europa, unde au fost luate câteva măsuri.
Cea mai simbolică, recunoaşterea statului palestinian, a fost decisă de Spania, Irlanda, Slovenia şi Norvegia, ţări în mod tradiţional sensibile la cauza palestiniană. Însă statele de anvergură europene, cu Germania şi Franţa în prim-plan, nu le-au urmat exemplul.
De asemenea, UE a adoptat sancţiuni împotriva coloniştilor extremişti pentru acţiunile lor din Cisiordania. Acţiuni formale, afirmă Zenat Adam, din cadrul Afro-Middle East Center.
Elie Barnavi crede totuşi că „asistăm în Europa occidentală la o schimbare graduală, lentă, insuficientă, dar reală de atitudine faţă de Israel”.
Elias Sanbar consideră că politica europeană faţă de Israel se reduce de decenii la „a se lamenta şi la a-şi exprima preocuparea” şi denunţă o „ipocrizie permanentă”.
„Europenii nu joacă niciun rol eficient” în Orientul Mijlociu, întăreşte Rym Momtaz. „Ei sunt în afara istoriei”, adaugă ea.
În realitate, toate privirile sunt aţintite spre Washington, aliatul crucial al Israelului şi singurul în măsură să-şi impună influenţa.
De un an de zile, SUA nu au pus niciodată sub semnul întrebării susţinerea lor necondiţionată şi militară faţă de Israel chiar dacă, potrivit lui Elie Barnavi, „nu îl mai suportă pe Netanyahu”.
În SUA, „marea schimbare a avut loc mai degrabă în sânul comunităţii evreieşti şi a tinerei generaţii liberale, democrate, progresiste, pe cale de a se distanţa din ce în ce mai deschis de Israel. Asta ar putea avea o traducere politică în zece sau 15 ani”, estimează Karim Bitar.
Alegerile americane din noiembrie rămân marea necunoscută, dar potrivit lui Rym Momtaz, „nu există niciun semn care lasă să se prevadă o schimbare reală”, atât din partea democratei Kamala Harris, cât şi a imprevizibilului republican Donald Trump.

Care sunt perspectivele?

Amploarea războiului a relansat „soluţia celor două state”, mantra comunităţii internaţionale de decenii, dar care pare în prezent şi mai dificil de atins, comentează France Presse.
„Timp de prea mult timp, situaţia a fost lăsată să se deterioreze”, susţine Karim Bitar, subliniind că „nu s-a făcut nimic pentru a pune capăt ocupaţiei şi colonizării”. „Astăzi mulţi cred că este poate prea târziu”, afirmă el.
Elie Barnavi crede totuşi că „la final, nu există altă soluţie”. Dar asta înseamnă în primul rând plecarea guvernului de extremă dreapta israelian, care se opune unui stat palestinian.
Şi „asta presupune dezafectarea celor mai multe colonii, multe violenţe şi inclusiv o perioadă de război civil în Israel”, prevede istoricul.
„Niciodată cele două tabere nu au fost atât de îndepărtate una de alta”, spune la rândul său Elias Sanbar. „Nu ştiu ce le-ar putea apropia”, a adăugat el.

Două treimi din clădirile din Gaza, distruse într-un an

Între timp, două treimi dintre clădirile din Fâşia Gaza au fost distruse sau avariate de la începutul războiului, în octombrie 2023, a anunţat ONU luni, 30 septembrie.
Aducând la zi evaluarea pagubelor, Centrul satelitar al ONU (UNOSAT) a precizat că imaginile cu rezoluţie foarte înaltă colectate între 3 şi 6 septembrie arată o deteriorare netă a situaţiei.
Această analiză „arată că două treimi din toate structurile din Fâşia Gaza au suferit pagube”, a subliniat UNOSAT, care este găzduit la Geneva de Institutul ONU pentru formare şi cercetare (UNITAR).
Aceste „structuri” înglobează toate tipurile de construcţii.
„Aceste 66% de clădiri avariate în Fâşia Gaza corespund unui număr de 163.778 de structuri în total”, a precizat el.
Precedenta evaluare, care se baza pe imagini de la începutul lui iulie, stabilea că 63% dintre „structurile” din acest teritoriu palestinian au fost atinse.
Potrivit ultimei actualizări, „52.564 de structuri au fost distruse, 18.913 au fost grav avariate, 35.591 ‘probabil’ avariate şi 56.710 „moderat atinse”.
Oraşul Gaza a suferit în mod special, având nu mai puţin de 36.611 de „structuri” distruse, a adăugat UNOSAT în comunicatul său.
În plus, UNOSAT şi Organizaţia ONU pentru alimentaţie şi agricultură au estimat că circa 68% din câmpurile cultivate permanent în Fâşia Gaza prezintă „un declin semnificativ al sănătăţii şi densităţii lor” în luna septembrie.