Jose Eduardo dos Santos, care a murit vineri, a condus Angola timp de 38 de ani şi s-a folosit de resursele de petrol pentru a-şi îmbogăţi familia, în timp ce ţara sa a rămas una dintre cele mai sărace de pe planetă.

Niciodată ales direct de popor, fostul rebel marxist a murit la vârsta de 79 de ani în clinica de la Barcelona în care era internat din iunie, la peste cinci ani după ce a renunţat la putere în 2017, relatează arabnews.fr pe 8 iulie, într-un articol preluat de pe France Presse.
El a domnit în Angola cu o mână de fier iar ‘delfinul’ şi succesorul său, actualul preşedinte Joao Lourenco, a surprins lansând o vastă campanie împotriva corupţiei imediat ce a ajuns la putere.
Isabel, fiica cea mare a preşedintelui, supranumită „prinţesa” şi catapultată în 2016 în fruntea companiei petroliere naţionale Sonangol, se confruntă acum cu mai multe anchete pentru corupţie.
Şi fiul său Filomeno este în închisoare din 2019, fiind condamnat tot pentru corupţie.
Atunci când Jose Eduardo dos Santos a venit la putere în 1979, Angola trecea de patru ani prin agonia războiului civil, după obţinerea independenţei de Portugalia.
Un război lung şi dificil – soldat cu circa 500.000 de morţi în 27 de ani – pe care îl poartă, cu susţinerea URSS şi Cuba, împotriva rebelilor Unita conduşi de Jonas Savimbi, sprijiniţi de regimul de apartheid din Africa de Sud şi de SUA.
Un punct cald al Războiului rece, războiul civil nu se va încheia oficial decât în 2002, după moartea lui Savimbi.
A venit atunci momentul boom-ului petrolier. Dos Santos face din Angola prima ţară producătoare de aur negru din Africa, cot la cot cu Nigeria, dar în beneficiul numai unei părţi infime din populaţie.
Cu apariţii rare în public, el menţine un control total asupra partidului său, Mişcarea pentru eliberarea Angolei, ceea ce îi asigură realegerea constantă în fruntea ţării unde conduce guvernul, armata, poliţia şi judecătorii.

Un „mare strateg”

În timpul regimului său, media sunt reduse la tăcere, iar rarele proteste populare reprimate.
În afara frontierelor, longevitatea sa i-a permis să se impună ca un pilon politic al regiunii, unde a fost un puternic susţinător al preşedintelui congolez Joseph Kabila, vecinul său.
„Împotriva oricăror aşteptări”, Dos Santos „a reuşit să păstreze puterea în pofida provocării războiului şi a alegerilor”, a declarat Alex Vines, din cadrul centrului de studii Chatham House din Londra.
El „a fost mereu un mare strateg”, a spus şi Didier Péclard, profesor la universitatea din Geneva. „El a ştiut să distribuie favorile posibile datorită rentei petroliere într-un cerc destul de restrâns de clienţi politici”, a adăugat el.
Născut pe 28 august 1942 într-o familie modestă, Dos Santos a crescut în „barrio”, sau mahalaua Sambizanga.

În această mahala a capitalei, nucleau al luptei împotriva puterii coloniale portugheze, acest fiu de zidar a intrat în 1961 în Mişcarea pentru eliberarea Angolei dar nu a participat decât pentru scurtă vreme la lupta armată.
Doi ani mai târziu, el primeşte o bursă pentru a studia în Azerbaidjan, unde obţine o diplomă de inginer şi se căsătoreşte cu Tatiana Kukanova, care este mama lui Isabel. Căsătorit apoi cu Ana Paula, o fostă stewardesă cu 18 ani mai tânără, el a devenit tatăl mai multor copii.
În anii 1970 el îşi continuă ascensiunea politică intrând în Comitetul central al MPLA. Delfin al primului preşedinte angolez Agostinho Neto, el devine şef al diplomaţiei după obţinerea independenţei, în 1975. La moartea sa în 1979, el a fost învestit şef al statului de către partid, a cărui preşedinţie o preia.

„Fals democrat”

El nu a mai renunţat apoi la putere în pofida scrutinelor şi schimbărilor Constituţiei, fără a fi ales niciodată în mod direct.
În 1992, alegerile prezidenţiale sunt anulate între cele două tururi după acuzaţii de fraudă la adresa rivalului său Jonas Savimbi. Un alt scrutin prevăzut în 2008 nu va mai avea loc, iar Constituţia din 2010 îi permite să fie reînvestit ca şef al statului doi ani mai târziu în calitate de lider al MPLA, învingător în alegerile legislative.

Poliţia reprimă orice tentativă de manifestaţie de masă. Adversarii săi îl acuză de „dictatură”, dar el se apără. „Suntem o ţară democratică. Avem mai multe partide”, a declarat el în 2013 într-un rar interviu.
„Este un despot adevărat, un fals democrat”, afirmă rapperul Adao Bunga ‘McLife’, din cadrul Mişcării revoluţionare pentru Angola.
Amator de muzică şi de poezie, Zedu, cum este supranumit, îşi împarte timpul între palatul prezidenţial şi o reşedinţă din sudul capitalei Luanda.
În 2013, el a declarat pentru o televiziune braziliană că este obosit şi că domnia sa a fost „prea lungă”.
La sfârşitul lui 2016, în condiţiile în care existau zvonuri că suferă de cancer, el şi-a anunţat retragerea. Câteva luni mai târziu el i-a lăsat locul succesorului său desemnat Joao Lourenco.