Atunci când mii de manifestanţi furioşi au luat cu asalt săptămâna asta primăria din Almatî, capitala economică a Kazahstanului, un slogan s-a făcut auzit mai des altele: „Afară, bătrâne!” Acesta nu îl viza pe actualul preşedinte, Kasîm-Jomart Tokaiev, de 68 de ani, ci pe predecesorul său octogenar Nursultan Nazarbaiev, care a condus Kazahstanul cu mână de fier de la obţinerea independenţei sale, în 1989, până în 2019.

Şi astăzi ţara cea mai mare din Asia centrală, care are o populaţie de 19 milioane de locuitori şi importante rezerve de hidrocarburi, este asociată cu fostul său conducător, care a conservat o puternică influenţă după retragerea de la putere.
Deşi cultivă imaginea de bătrân înţelept moderat, Nazarbaiev este acuzat de manifestanţi că s-a îmbogăţit considerabil împreună cu clanul său în detrimentul populaţiei, care se confruntă cu dificultăţi economice crescânde.
„Kazahstanul nostru a fost transformat în societatea privată a clanului Nazarbaiev”, a declarat Saule, o manifestantă de 58 de ani întâlnită de France Presse la Almatî, nu departe de reşedinţa prezidenţială, incendiată de protestatari, relatează duminică, 9 ianuarie, presa francofonă.
„Nazarbaiev ar fi trebuit să plece în urmă cu 15 ani. Un clan trăieşte bine şi restul populaţiei este sărac”, spune şi Yermek Alimbaiev, un locuitor sexagenar din Almatî.

O statuie dărâmată

Lăudându-se că a prezidat asupra puternicei creşteri economice a Kazahstanului timp de două decenii, Nazarbaiev a introdus un veritabil cult al personalităţii care părea să-l fi pus la adăpost de critici.
Acest fiu de cioban, astăzi în vârstă de 81 de ani, şi-a acordat titlul de „Ghid al naţiunii”. Capitala, numită altădată Astana, a fost rebotezată Nur-Sultan în onoarea sa în 2019.
În străinătate, o armată de consultanţi generos remuneraţi, precum fostul prim-ministru britanic Tony Blair, au făcut eforturi de a-l prezenta drept un om de stat raţional, ataşat de diplomaţia nucleară şi de pacea mondială.
Însă aceste imagini favorabile au fost distruse în această săptămână, când manifestaţiile cele mai ample de la obţinerea independenţei Kazahstanului au zguduit ţara, plecând de la protestele împotriva creşterii preţului la gaz petrol lichefiat şi transformându-se în revolte violente soldate cu zeci de morţi.

Scenă altă inimaginabilă, manifestanţii chiar au dat jos o statuie a lui Nursultan Nazarbaiev la Taldîkurgan, în sud-estul ţării.
Aceste tulburări sunt însoţite de zvonuri larg răspândite pe reţelele sociale privind lupte pentru putere la vârful statului între susţinătorii lui Nazarbaiev şi succesorul său.
Nazarbaiev, care nu a mai apărut public de la începutul manifestaţiilor, a făcut apel sâmbătă la populaţie, prin intermediul purtătorului său de cuvânt, să-l susţină pe preşedintele Tokaiev şi a dezminţit că a fugit în străinătate împreună cu familia sa.

„Ne-am trezit”

Semn al tulburărilor din culise, autorităţile au anunţat sâmbătă arestarea pentru „trădare” a fostul şef al serviciilor de informaţii Karim Masimov, aliat vechi al lui Nazarbaiev care a fost şi prim-ministru.
În plus, un comunicat publicat pe site-ul preşedinţiei a anunţat înlocuirea unui nepot al lui Nazarbaiev, Samat Abiş, în postul de vicepreşedinte al Comitetului naţional de securitate.
La rândul său, Kasîm-Jomart Tokaiev, care a preluat în această săptămână conducerea puternicului consiliului de securitate naţională, condus până acum de Nazarbaiev, nu l-a menţionat pe predecesorul său în luările de cuvânt din ultimele zile.

Furia populară împotriva lui Nazarbaiev se explică în mare parte prin scandalurile în care a fost implicat anturajul său, scrie France Presse.
Scurgeri de documente şi o procedură juridică de la Londra au scos la lumină mărimea patrimoniului familiei fiicei celei mari a preşedintelui, Dariga Nazarbaieva, format în principal din proprietăţi luxoase în străinătate.
Rustam Nugmanov, un bărbat de 48 de ani care a ajuns sâmbătă la Almatî, unde situaţia pare să se fi calmat din ajun, estimează că kazahii „s-au trezit” şi vor să întoarcă pagina erei Nazarbaiev.
„A făcut mult pentru ţară, dar ar fi putut să facă mult mai mult. Poate că a fost pur şi simplu incapabil, pentru că a intervenit cupiditatea şi alte slăbiciuni umane… El a cedat în permanenţă slăbiciunilor sale”, spune Nugmanov.