Ce s-ar întâmpla dacă China ar tăia mâine SUA şi Europei accesul la minerale esenţiale pentru fabricarea vehiculelor electrice, a eolienelor sau a dronelor, produse în majoritate zdrobitoare pe teritoriul său? Într-un moment în care fricţiunile economice şi geopolitice sunt frecvente între cele trei puteri, Washingtonul şi Bruxellesul vor să evite acest scenariu reinvestind în piaţa „pământurilor rare”, un număr de 17 minerale cu proprietăţi unice, în prezent extrase în mare parte din sol şi rafinate în China.

Unele dintre ele, neodimul, praseodimul şi disprosiul, sunt cruciale în fabricarea magneţilor utilizaţi în industrii ale viitorului precum eolienele sau maşinile electrice. Altele au o utilizare mai clasică, precum ceriul, pentru lustruirea sticlei, şi lantanul, pentru catalizatorii de maşini sau lentilele optice. Smartphon-urile, ecranele calculatoarelor sau lentilele telescoapelor conţin şi ele astfel de elemente.
În 2019, SUA au realizat 80% din importurile lor de pământuri rare din China, potrivit US Geological Survey. La rândul său, UE a obţinut de aici 98% din pământurile rare utilizate, indică un raport al Comisiei Europene din septembrie 2020. Motiv pentru a da alarma, în plină tranziţie energetică, relatează le360.ma duminică, 13 iunie, într-un articol preluat de pe France Presse.

Sub presiune

„Creşterea exponenţială aşteptată a cererii pentru minerale în legătură cu tehnologiile verzi le pun sub presiune, ele trebuie să-şi examineze vulnerabilităţile şi să acţioneze”, a declarat pentru France Presse Jane Nakano, cercetătoare la Washington în cadrul Centrul internaţional de studii strategice (CSIS), atât pentru pământurile rare, cât şi pentru alte materii prime strategice.
După publicarea în februarie a unui decret al preşedintelui american Joe Biden privind verificarea lanţurilor de aprovizionare cu bunuri considerate „esenţiale”, Senatul a adoptat marţi un text care acordă prioritate extragerii acestor minerale aşa-numite „critice”.
Washingtonul vrea „să sporească producţia şi rafinarea”, a afirmat marţi directoarea adjunctă a Consiliului naţional economic, Sameera Fazili, referindu-se la pământurile rare şi la litiu.
Principala speranţă americană stă în mina de la Mountain Pass, în California. După ce a fost unul dintre marii actori mondiali ai sectorului, ea a avut de suferit în urma dezvoltării Chinei, care şi-a subvenţionat puternic industria, şi a reglementărilor de mediu privind mineritul.

O mină chineză de extracţie de pământuri rare, în provincia Jiangxi – Reuters (latribune.fr)

Compania MP Materials, care a început să o exploateze din nou 2017, vrea să simbolizeze revenirea americană, mizând pe concentraţia de pământuri rare „printre cele mai ridicate din lume” a solului său, de 7%, faţă de între 0,1% şi 4% în alte părţi.
Pe partea de rafinare, ea doreşte să lanseze un proces de „separare” a elementelor – roca este compusă dintr-un ansamblu de pământuri rare care trebuie separate printr-un procedeu chimic – iar apoi să fabrice propriii săi magneţi în 2025, ceea ce reprezintă trecerea de la faza de separare la un produs direct utilizabil în industrie, două etape rezervate Chinei în prezent.
Şi alte proiecte au văzut lumina zilei, în care este implicat în special grupul australian Lynas, care a obţinut mai multe contracte în SUA, printre care şi o uzină de rafinare în Texas destinată industriei militare, cu susţinerea Pentagonului.

Reciclarea, o soluţie?

În ceea ce priveşte UE, un „plan de acţiune” va fi prezentat „în următoarele zile” de Comisia Europeană, care va include priorităţile Bătrânului continent, a declarat la începutul lunii, în cadrul unei conferinţe, Bernd Schafer, aflat în fruntea EIT RawMaterials, un consorţiu menit să acompanieze proiectele în acest sector.
„Europa nu este dotată pe partea de mine, atunci ea trebuie să mizeze pe importul de materiale brute sau semi-rafinate şi să devină o bază de rafinare sau de reciclare”, a afirmat David Merriman, specialist în baterii şi vehicule electrice pentru firma de consultanţă Roskill de la Londra.
China ar urma să beneficieze încă multă vreme de poziţia sa dominantă, dar ambiţiile există. „Douăzeci până la 30% din nevoile în materie de magneţi până în 2030 ar putea proveni de pe continent faţă de practic zero în prezent” datorită reciclării, dacă sunt identificate şi implementate proiecte, a precizat Bernd Schafer.
Coincidenţă sau nu, dorinţa de a accelera aceste dosare survine într-un moment în care planeta se confruntă cu o penurie de semiconductori, componente esenţiale pentru orice produs care include elemente electronice, de la computere până la maşini, fabricate în majoritate în Asia.

Disprosiu, metal care se numără printre pământurile rare. Preţul său era de 10 euro kilogramul în 2003, dar crescuse la peste 320 de euro în 2011. Utilizarea sa este în creştere rapidă – le360.ma

„Această criză ne-a făcut să punem sub semnul întrebării lanţurile de producţie şi vulnerabilităţile” din industrie, a declarat un purtător de cuvânt al MP Materials.
Mai multe grupuri europene specializate în turbine eoliene şi construcţia de automobile sunt deja în contact cu compania, a mai afirmat el.
„În cinci ani de zile, magneţii permanenţi vor ocupa un loc similar cu cel al semiconductorilor. Vor fi prezenţi în viaţa cotidiană a fiecăruia”, a conchis purtătorul de cuvânt.

De unde provin pământurile rare?

Pământurile rare sunt compuse din 17 elemente, descoperite la sfârşitul secolului al XVIII-lea în Suedia, având fiecare proprietăţi speciale. Deşi au proprietăţi diferite, aceste elemente au fost regrupate sub acelaşi apelativ, pentru că sunt adesea prezente în aceleaşi tipuri de soluri.
Odată minereul extras din pământ, el face obiectul unui tratament de „separare”, pentru a distinge diferitele elemente, prin intermediul unor operaţiuni chimice care implică uneori acizi.

Sunt ele cu adevărat rare?

Ele se află, de fapt, din abundenţă pe planetă. US Geological Survey estimează la 120 de milioane de tone rezervele mondiale, din care mai mult de o treime, 44 de milioane de tone, s-ar afla în China, 22 de milioane în Vietnam, 21 de milioane în Brazilia, 12 milioane în Rusia şi 7 milioane în India.
„Cu cât creşterea este mai mare pentru aceste materii prime, cu atât oamenii le caută şi le găsesc mai mult. Problema este mai degrabă în relaţia dintre costul extracţiei şi preţul pieţei”, a afirmat John Seaman, cercetător la Institutul francez pentru relaţii internaţionale.

De ce sunt atât de speciale?

Fiecare dintre aceste minerale are utilitatea sa pentru o industrie, precum europiul pentru ecranele televizoarelor, ceriul pentru lustruirea sticlei sau lantanul pentru catalizatorii motoarelor pe benzină.
„Unele pot fi mai mult sau mai puţin înlocuite şi atunci la costuri ridicate”, a explicat John Seaman.
Proprietăţile lor sunt în unele cazuri unice. De exemplu, sunt privilegiate în fabricarea magneţilor care sunt folosiţi în turbinele eoliene din mare, datorită calităţilor neodimului şi disprosiului. Odată instalaţi, magneţii necesită puţină întreţinere, evitând defectarea acestor instalaţii departe de coastă, şi obţin performanţe înalte.

China avansată, Occidentul rămas în urmă?

China este bogată în resurse, dar dominaţia sa este „rezultatul unei politici industriale pe termen lung şi al avantajelor obţinute dintr-o întârziere în reglementarea industriilor extractive”, a subliniat Jane Nakano, cercetătoare la Washington pentru Centrul internaţional de studii strategice (CSIS).

Şase oxizi de pământuri rare, în sensul acelor de ceas: gadoliniu, praseodim, ceriu, lantan, neodim şi samariu – wikimedia.org

Beijingul a ştiut, de-a lungul anilor şi cu investiţii publice masive, să menţină o reţea amplă de rafinare a materiilor brute, determinând în prezent numeroşi producători de pe planetă să-şi exporte aici pământurile rare, printre care şi SUA.
China a depus de altfel mai multe brevete în materie de pământuri rare decât tot restul lumii la un loc, a explicat Jane Nakano. Această dominaţie s-a realizat totuşi cu un puternic tribut pentru protecţia mediului.

Japonia e păţită

Între disputele comerciale şi geopolitice, tensiunile între China şi Occident sunt numeroase, ameninţând uneori să escaladeze. Bruxellesul şi Washingtonul înţeleg urgenţa necesităţii de a-şi diversifica aprovizionarea cu aceste materii prime esenţiale.
Temerile de blocaje în acest sector strategic sunt de altfel bazate pe un precedent dureros în Japonia. Autorităţile de la Tokyo au văzut cum robinetul de pământuri rare a fost închis de China în 2010, din cauza unui conflict teritorial. Ţara şi-a diversificat de atunci lanţul de producţie, încheind acorduri cu compania australiană Lynas în Malaezia şi dezvoltând filiala sa de reciclare.
În SUA o alertă a sunat în timpul războiului comercial cu Beijingul. În mai 2019, preşedintele chinez Xi Jinping a vizitat public o uzină de pământuri rare, un act interpretat drept o ameninţare voalată de embargo.