Personificarea diavolului pentru unii, el a devenit un simbol pentru alţii. La zece ani de la moartea sa, fondatorul Al Qaeda, Osama bin Laden, întruchipează sacrificiul suprem şi rămâne o figură aproape incontestabilă pentru jihadiştii din toată lumea, dincolo de divizările existente.

Chiar dacă trupul autorului atentatelor de la 11 septembrie a fost aruncat în mare de americani, din grija de a nu-i oferi un mormânt, Bin Laden a rămas un exemplu pentru numeroşi adepţi ai islamului radical. Iar acest lucru se datorează faptului că a înţeles potenţialul propagandei. Cu barbă lungă, turban alb şi robă albă, el a cultivat simplitatea şi sobrietatea înainte de a trece la vesta militară şi la puşca de asalt. A fost apogeul unui om care avea puţină înclinaţie pentru luptă, scrie lapresse.ca pe 27 aprilie, într-un articol preluat de pe France Presse.
„Osama bin Laden şi-a construit cu grijă un personaj public pentru a câştiga discipoli dedicaţi cauzei sale”, a rezumat Katherine Zimmerman, cercetătoare în cadrul Critical Threats Project pentru think-thank-ul American Enterprise Institute (AEI). „Imaginea sa a fost construită pe măsură, pentru a-l prezenta ca liderul spiritual şi militar al jihadului”.

Atentat-semnătură

O construcţie reuşită, în special pentru a recruta combatanţi, confirmă Colin Clarke, director de cercetare al Soufan Center. „Chiar dacă a fost uneori criticat pentru că iubea prea mult media, el era suficient de avizat pentru a înţelege importanţa platformelor majore în difuzarea mesajului Al Qaeda”, a adăugat el.
De atunci, Occidentul a cheltuit sute de miliarde de euro fără a eradica terorismul. Iar jihadiştii sunt incontestabil mai numeroşi ca acum 20 de ani.
Însă moştenirea lui Bin Laden nu se limitează la o retorică bine unsă. El a fost, de asemenea, şi precursorul jihadului mondial. Atacând cu avioane Turnurile Gemene de la New York pe 11 septembrie 2001, atac soldat cu 3.000 de morţi, el a sfidat America, a umilit Occidentul şi a dat unor generaţii de jihadişti o credinţă niciodată pusă sub semnul întrebării, chiar dacă a trebuit să se ascundă întreaga sa viaţă.
La 20 de ani după atentatul său „semnătură”, SUA se pregătesc să părăsească Afganistanul fără a pretinde că sunt victorioase. Fără a se mulţumi doar să lovească prima putere mondială, el „a ştiut să atragă SUA într-un război de necâştigat, de uzură, în Afganistan, aşa cum a prevăzut”, a subliniat Colin Clarke.
De asemenea, el a înţeles interesul de a face din zonele de război un teren de antrenament şi şi-a consacrat averea finanţării combatanţilor din Afganistan până în Cecenia, trecând prin Bosnia sau Somalia. Au rezultat astfel tot atâţia luptători devotaţi care i-au alimentat apoi reţelele.
După moartea sa, islamismul ultra-radical s-a mutat. Al Qaeda şi-a pierdut statutul de primă centrală jihadistă mondială, în beneficiul avatarului său devenit adversar, gruparea Statul Islamic (SI). În loc să-şi unească forţele, cele două organizaţii se dedau unui război militar şi ideologic fără milă.

Strategie pusă în discuţie

Însă Osama bin Laden a murit înainte de această schismă devastatoare, care s-a produs în 2014. „El este în continuare perceput favorabil de membrii SI”, a declarat despre acest aspect Aaron Zelin, fondatorul site-ului specializat „Jihadology”. „Într-un fel, SI se percepe ca unul dintre succesorii demni ai lui Bin Laden, prin contrast cu egipteanul Ayman al-Zawahiri, care a condus Al Qaeda pe o cale proastă”, a adăugat el.
Puţin câte puţin, Osama bin Laden a devenit un mit. Nu mai există astăzi combatanţi care l-au cunoscut sau care l-au auzit vorbind. Chiar dacă sacrificiul lui personal îi forţează pe unii să-l respecte, „pentru mulţi, el ţine de trecut”, a spus Glenn Robinson, autor al unei istorii recente a jihadismului mondial.

În ceea ce priveşte moştenirea sa teoretică, ea este discutată discret. O mână de adversari susţin că a ataca SUA este contraproductiv. O „stupiditate strategică”, a scris chiar teoreticianul jihadului Abu Musab al-Suri. „Strategia sa, America mai întâi, duşmanul îndepărtat, este în continuare considerată o eroare semnificativă. Dovada este că foarte puţin jihadişti o urmează şi majoritatea nu a urmat-o niciodată”, a afirmat Glenn Robinson.
De fapt, Al Qaeda este în prezent mai mult o marcă, o reţea, decât o organizaţie coerentă. Francizele sale în Sahel, Somalia, Yemen sau Orientul Mijlociu nu lovesc în Occident, ci sunt ancorate în mize politice locale şi se bucură de o mare autonomie faţă de o ierarhie slăbită, departe de situaţia din perioada lui Bin Laden.
Rămân în urmă un chip pe tricouri, un nume inscripţionat pe maşini sau o efigie agitată în timpul manifestaţiilor. Katherine Zimmerman a dat exemplul unui video al combatanţilor Shebab din Somalia după un atentat din decembrie anul trecut. În video se poate vedea cum o parte a echipei se uită la o înregistrare cu Bin Laden. „O imagine menită să ateste legătura cu moştenirea sa”, a spus ea.

Fostul şef al CIA povesteşte cum i-a luat urma lui Bin Laden

Pe 10 septembrie 2010, în ajunul împlinirii a nouă ani de la atacurile de la 11 septembrie, CIA l-a informat pe preşedintele Barack Obama că are o pistă promiţătoare pentru găsirea principalului arhitect al atacurilor, Osama bin Laden.
Serviciile de informaţii americane l-au urmărit pe un curier al Al Qaeda până la un complex rezidenţial din Abbottabad, în Pakistan, crezând că ar putea să-i conducă chiar până la Bin Laden. Ei nu ştiau încă faptul că tocmai descoperiseră locuinţa teroristului, a cărui urmă fusese pierdută de ani de zile.
Fostul director al CIA John Brennan a povestit pentru France Presse cum s-a derulat operaţiunea „cea mai intensă, mai secretă şi mai bine organizată” din toată cariera sa: raidul forţelor speciale americane care l-au ucis pe Bin Laden în noaptea de 1 spre 2 mai 2011.
În septembrie 2010 prin urmare, CIA avertizează că aceste informaţii trebuie verificate, dar entuziasmul este palpabil la Casa Albă. „Voiam să-l găsim şi să le facem victimelor de la 11 septembrie dreptatea pe care o meritau”, îşi aduce aminte John Brennan.
În lunile care urmează, analiştii CIA se conving că însuşi Osama bin Laden trăieşte în complexul de înaltă securitate de la Abbottabad. Ei au văzut un bărbat înalt, slab şi cu barbă plimbându-se cu regularitate între zidurile înalte ale complexului şi l-au poreclit „plimbăreţul”. Deşi nu puteau să-i vadă chipul, totul îi făcea să creadă că ar putea fi vorba de Bin Laden.

La sfârşitul lui decembrie, Obama este gata să acţioneze. În mare secret, Casa Albă a început să pregătească o operaţiune, cu ajutorul unei machete a complexului din Abbottabad.
Este luată în calcul o lovitură de rachetă, dar ea ar face ca identificarea oficială a liderului Al Qaeda să fie dificilă. Cealaltă opţiune era un raid cu elicopterul într-o noapte fără lună. Aceasta este însă riscantă, în special pentru că forţele pakistaneze ar putea trage asupra intruşilor.
La începutul lui 2011, un expert al CIA ajunge la concluzia că există 70% şanse ca „plimbăreţul” să fie Bin Laden.
„Nu aveam atâtea informaţii pe cât ne-am fi dorit, asta e sigur”, spune fostul consilier al lui Obama. „Dar nimic nu contrazicea ideea că putea fi vorba despre Bin Laden. Iar asta este ceea ce căutam: orice semn că ar putea fi altcineva decât Bin Laden”, povesteşte Brennan.

O operaţiune de mare risc

Pe 28 aprilie, preşedintele american se întâlneşte cu experţii în aşa-numita „Situation Room”, sala de criză ultrasecurizată de la subsolul Casei Albe. „Obama dorea să primească avizul tuturor”, îşi aduce aminte John Brennan. Unii s-au opus acestui raid, în special secretarul apărării Robert Gates şi vicepreşedintele de atunci, Joe Biden.
Majoritatea sunt de acord, dar „oamenii recunoşteau că era o decizie dificilă”, adaugă el.
A doua zi dimineaţă, Obama dă undă verde unui raid al forţelor speciale duminică după-amiază, ora Washingtonului, în timp ce John Brennan verifică planul pentru o ultimă dată.
„Nu te poţi opri să te gândeşti nu numai la ceea ce s-a făcut deja, ci şi la ceea ce se va întâmpla a doua zi. Voiam să ne asigurăm că totul a fost luat în considerare”, spune el.
Duminică, responsabilii americani se adună în sala de criză a Casei Albe. Atunci când elicopterele pleacă din Afganistan pentru un zbor de 90 de minute până la Abbottabad, ei se grăbesc într-o mică sală alăturată unde generalul Brad Webb urmăreşte operaţiunea în timp real pe un laptop, în comunicare constantă cu şeful operaţiunilor speciale, amiralul Bill McRaven.
Casa Albă va publica o fotografie care devine celebră, în care Obama, Biden, Brennan sunt vizibil încordaţi de tensiunea momentului asaltului.
La sosirea la faţa locului, unul dintre cele două elicoptere se prăbuşeşte la aterizare, însă fără a face victime. Sunt trimise întăriri pentru a recupera echipa aflată la bord.
După 20 de minute, „McRaven primeşte de la comando mesajul ‘Geronimo, Geronimo’ „, îşi aduce aminte fostul şef al CIA. Osama bin Laden a fost ucis.
La Casa Albă se simte o mare uşurare. „Nu au existat aplauze, nici celebrări. Era un sentiment de reuşită”, povesteşte el.
John Brennan recunoaşte acum că operaţiunea a fost foarte riscantă. Dar „indubitabil era un risc care trebuia asumat, la momentul potrivit”, crede el.

Bin Laden continuă să bântuie Pakistanul

Ca în fiecare zi, câţiva copii joacă cricket pe o zonă betonată, în mijlocul ierbii şi a buruienilor. E tot ce a mai rămas din fosta reşedinţă a celui mai căutat om din lume, În acest loc, în oraşul pakistanez Abbottabad, Osama bin Laden a fost ucis într-un raid clandestin al Navy Seals, o unitate de elită a forţelor speciale americane, în noaptea de 1 spre 2 mai 2011.
Acest eveniment de răsunet planetar a afectat în mod durabil imagina internaţională a Pakistanului şi a scos la lumină contradicţiile unei ţări care a fost multă vreme bază de operaţiuni pentru Al Qaeda şi aliaţii săi talibani, deşi a avut de suferit ca puţine altele din cauza terorismului.
Operaţiunea „Geronimo” a pus capăt unei perioade de zece ani de căutări ale creierului atentatelor de la 11 septembrie, care le-a scăpat americanilor în 2001, în grotele din estul Afganistanului.
De asemenea, ea a provocat o mare jenă Pakistanului şi puternicei sale armate. Bin Laden a trăit timp ce cel puţin cinci ani la Abbottabad, ascunzându-se în spatele unor ziduri înalte într-o impozantă clădire albă, la mai puţin de 2 km de o academie militară renumită.
„A fost un lucru foarte rău pentru acest loc şi pentru toată ţara. Abbottabad era locul cel mai paşnic posibil. Trăind aici, Osama a dat o reputaţie proastă acestui oraş”, îşi exprimă regretul Altaf Hussain, un învăţător la pensie în vârstă de 70 de ani, care se plimbă pe alee de lângă fosta reşedinţă a lui Bin Laden.
Armata şi serviciile de informaţii pakistaneze au suferit un afront teribil. Ele ar fi putut să recunoască faptul că ştiau de prezenţa fondatorului Al Qaeda, dar asta ar fi evidenţiat incapacitatea lor de a împiedica raidul american. Au preferat să nege, chiar dacă asta a însemnat să recunoască deficienţe în materie de informaţii.

Umilire naţională

Percepută ca o umilire naţională, operaţiunea a întărit un sentiment antiamerican deja puternic în rândul unei populaţii sătule de tributul greu financiar şi uman plătit de ţară războiului împotriva terorismului şi alianţei sale cu SUA după atentatele din 2001.
Pakistanul a fost sensibil la început la mitul fondatorului Al Qaeda, bazat pe rezistenţa poporului musulman la imperialismul american. La moartea sa, Bin Laden nu era totuşi la fel de popular ca în perioada din urmă cu un deceniu, potrivit France Presse.
„Înainte îmi amintesc că oamenii îşi numeau copiii Osama, chiar şi în satul meu”, povesteşte jurnalistul pakistanez Rahimullah Yusufzai, un specialist în reţele jihadiste, într-un articol preluat de lapresse.ca. Însă începând din 2002 şi 2003 această susţinere a început, potrivit lui „să se diminueze din cauza violenţelor”.

Asta nu a împiedicat extremismul să continue să se răspândească după 2011 în Pakistan, unde mişcările religioase conservatoare au devenit din ce în ce mai influente.
În următorii trei ani, grupurile teroriste, având în prim-plan Tehreek-e-Taliban Pakistan (TTP, talibanii pakistanezi) au vărsat sângele multor oameni în atentate de masă şi şi-au stabilit bastioanele în zonele tribale din nord-vest.
Ei nu au putut fi alungaţi decât în urma unei campanii militare lansate în 2014 în această regiune frontalieră cu Afganistanul. Violenţele s-au diminuat apoi, chiar dacă o serie de atacuri minore a provocat recent temeri că aceste grupuri ar putea începe să se reconstituie.

„Opinia publică este divizată”

Fără carismaticul său lider, Al Qaeda „a supravieţuit, dar greu” şi nu mai este capabilă să lanseze un mare atac asupra Occidentului, subliniază Rahimullah Yusufzai.
Grupul „nu mai este o mare ameninţare pentru Pakistan”, pe care de altfel multă vreme l-a scutit de violenţe, dar alţii precum TTP sau Statul Islamic rămân, estimează Hamid Mir, ultimul jurnalist care l-a intervievat pe Bin Laden faţă în faţă, la sfârşitul lui 2001.
La zece ani după moartea sa, Bin Laden îşi păstrează aceeaşi aură ca şi înainte în cercurile radicale. „El trăieşte în inima fiecărui taliban şi a fiecărui jihadist”, spune Saad, un responsabil taliban afgan care trăieşte în oraşul pakistanez Peshawar.
Dar dincolo de acest fapt, există o oarecare ambivalenţă cu privire la el. În 2019, premierul pakistanez Imran Khan a provocat un scandal declarând în faţa Adunării naţionale că Bin Laden a murit „martir”, un termen elogios în religia islamică.
„Nu există unanimitate asupra lui Bin Laden în Pakistan. Opinia publică este divizată”, susţine Hamid Mir. Potrivit lui, fondatorul Al Qaeda este perceput de unii ca un „luptător pentru libertate” şi de alţii ca o „persoană rea, care a omorât persoane nevinovate şi a provocat distrugeri, nu numai în Pakistan, ci în multe ţări, încălcând învăţămintele islamului”.
Chiar la Abbottabad, oraş de mărime medie mai degrabă prosper şi tolerant, se menţine o oarecare ambiguitate faţă de Bin Laden, a cărui casă a fost rasă de pe suprafaţa pământului de autorităţi în 2012, pentru a nu se transforma într-un memorial.
„Pe strada asta există opinii diferite. Unii spun că era bun, alţii că era rău”, spune la rândul său un alt vecin, Numan Hattak, un adolescent.