Pe ecran, Oloturé, eroina filmului cu acelaşi nume difuzat de Netflix, este o jurnalistă temerară care infiltrează o reţea de prostituţie şi trafic de fiinţe umane. În viaţa reală, Tobore, a cărei poveste a inspirat această producţie nigeriană de succes, nu mai este decât „o umbră” a persoanei care era, după cum ea însăşi mărturiseşte.

Cu rochia ei în carouri care îi acoperă genunchii, este dificil să-ţi imaginezi că această jurnalistă nigeriană făcea trotuarul în Lagos, capitala economică a Nigeriei, în fustă scurtă şi pe tocuri, scrie France Presse într-un reportaj care i-a fost dedicat, potrivit lavoixdunord.fr.
În 2013 Tobore Ovuorie s-a dat drept o lucrătoarea în industria sexului după moartea unei prietene, plecată să se prostitueze în Europa, sub controlul unei reţele mafiote.
„Am vrut să-i fac dreptate şi să spun povestea din spatele femeilor exploatate” în Occident, declară pentru France Presse jurnalista în prezent în vârstă de 39 de ani.
Scopul ei a fost să câştige încrederea celorlalte prostituate pentru ca ele să-i prezinte o „Madame”, una dintre aceste proxenete care trimit zeci de fete să lucreze pentru ele în Europa.
După opt luni de anchetă sub acoperire, Tobore Ovuorie a revenit cu dezvăluiri şocante despre cum sunt maltratate tinerele care decid să se prostitueze, dar şi despre orgiile organizate de politicieni locali sau traficul de organe pentru crime rituale.
Articolul său, publicat în 2014 de cotidianul nigerian Premium Times şi de revista de investigaţii Zam Chronicles, a inspirat o societate de producţie din Nigeria care a adaptat povestea pentru marele ecran.

„Forza strada” şi… „forza speziale”

Lansat în octombrie pe Netflix, Oloturé este un imens succes internaţional pentru filmul nigerian, care rareori merge la export dincolo de continentul african. „Oloturé vorbeşte despre aceşti jurnalişti care merg atât de departe în anchetele lor încât sfârşesc prin a deveni ei înşişi subiectul”, a explicat pentru France Presse regizorul filmului, Kenneth Gyang. „Dar Oloturé este în principal un film care aduce în lumina proiectoarelor aceste femei victime ale traficului”, a adăugat el.
Pentru că acest trafic pentru exploatare sexuală este un veritabil flagel în Nigeria, în special la Benin City, oraş din sudul ţării, devenit o placă turnantă a recrutării de femei transportate în Europa de reţele criminale. Numărul lor este dificil de estimat, dar numai în Italia se prostituează între 10.000 şi 30.000 de nigerience, potrivit autorităţilor.

Zeci de mii de alte femei nu au reuşit încă să traverseze Mediterana şi sunt în continuare blocate în Libia sau în alte ţări din Africa de Vest, unde traficanţii le exploatează, ademenindu-le cu visul european.
În film, „Oloturé”, la fel ca şi Tobore când şi-a realizat ancheta, pleacă spre Beninul venin cu în jur de zece fete. În această ţară, Madame a ei îi promite că îşi vor începe călătoria spre Europa în schimbul unei datorii de până la 70.000 de euro pe care ele vor trebui să o ramburseze odată ajunse în Italia.
Însă rapid periplul se transformă în ceva mult mai periculos decât îşi imagina. În loc să o ia la dreapta spre frontieră, minibuzul lor face escală într-o lugubră tabără de antrenament din suburbiile Lagos.
Acolo fetele sunt controlate cu violenţă şi împărţite între „forza strada”, prostituatele pentru stradă, şi „forza speziale”, cele care îi însoţesc pe clienţii mai înstăriţi.

Deznodământ tragic

Pe ecran, personajul cel mai tulburător este cel al Lindei, o tânără puţin educată care provine dintr-un sat sărac, care devine prietenă a lui Oloturé. Linda „reprezintă aceste femei care cred că viaţa lor va fi mai bună în Europa înainte de a cunoaşte deziluzia”, afirmă Tobore, care s-a întâlnit cu „multe femei ca Linda”, în cursul anchetei sale.
Mai mult decât în Europa, regizorul filmului se bucură de succesul filmului în Nigeria. „Încercăm să vedem cum să proiectăm acest film în sate unde fetele sunt susceptibile să fie racolate”, susţine Gyang.
Pe reţelele sociale, filmul a fost foarte dezbătut. În special deznodământul său tragic. „Pentru majoritatea acestor femei, nu există lumină la capătul tunelului, atunci de ce să încheiem cu un Happy End?”, întreabă regizorul.

În viaţa reală, Tobore a reuşit să fugă la frontiera cu Beninul, scăpând de traficanţii care o supravegheau în mijlocul unei mulţimi.
Au trecut şapte ani, dar pentru Tobore povestea nu a luat sfârşit cu adevărat. Jurnalista încearcă în prezent să le găsească pe femeile împreună cu care trebuia să plece în Europa şi să povestească prin ce au trecut de atunci.
Lupta împotriva acestor reţele de trafic de fiinţe umane a devenit lupta vieţii sale. Dar a plătit un tribut greu. „Ce efect a avut această anchetă asupra mea? Nu mai sunt decât umbra persoanei care eram”, mărturiseşte ea, cu vocea sugrumată de emoţie. „Încerc să zâmbesc, să fiu strălucitoare, dar adevărul este că majoritatea timpului mă lupt pentru a mă agăţa de viaţă”, mai spune ea.

„Povestea ei” şocantă

În primul ei articol din cotidianul Premium Times din Nigeria, de pe 23 ianuarie 2014, Tobore Ovuorie relatează la persoana întâi „povestea ei”. Relatarea în sine este plină de amănunte şocante, dintre care voi relata numai două, care de fapt sunt legate. După ce fetele care urmau să fie trimise în Italia sunt aduse în tabăra de antrenament din suburbiile Lagos şi puse să semneze contracte şi să înveţe mai multe lucruri utile, printre care şi să fure din buzunare, sub supravegherea unui poliţist şi a unor militari, aici este adus un „doctor” tradiţional.
Bărbatul verifică horoscopul fiecărei fete şi colectează de la fiecare sânge, unghii, păr şi păr pubian. Apoi alege patru dintre tinere şi spune că sunt „problematice” şi că vor aduce „ghinion”. Tobore scrie că două dintre fetele alese fuseseră deportate înapoi în Nigeria şi deci era posibil să fie cunoscute autorităţilor şi că ea era a treia.
După cum scrie mai departe jurnalista nigeriană, ceea ce a urmat a fost „ca un film horror”. În timp ce cele patru care aduceau „ghinion” erau date la o parte, matroana lor „Mama Caro” discuta cu un grup de cinci persoane, care păreau oameni influenţi, despre un „pachet” care le fusese promis dar nu şi livrat. O femeie din grup arată spre Tobore, dar Mama C refuză fără a-şi explica motivele, şi alte două fete din grupul mărit sunt alese. Apoi, sub privirile lor îngrozite, femeile sunt pur şi simplu decapitate.

„Pachetul” care trebuia livrat era format din organe, pentru că grupul mafiot care se ocupa de ele era implicat şi în acest trafic.
După o noaptea în care a fost lovită cu biciul, s-a ţipat la ea şi a fost lăsată nemâncată, Tobore şi celelalte trei fete „problematice” au fost duse să vadă alţi trei „doctori”, în timp ce „produsele aprobate” şi-au început călătoria spre Italia. În mod clar Mama C credea sincer în „medicina” tradiţională şi era disperată să găsească tratament pentru „demonii” lor.
Primii doi „doctori” au fost de acord cu primul, în timp ce al treilea, după ce i-a tăiat aproape tot părul, a declarat-o liberă de „spiritul” problematic. De acelaşi noroc au parte şi celelalte trei fete, din care „spiritele rele” sunt scoase cu biciul. Odată aduse înapoi în tabără, primul „doctor” face scandal şi spune că confratele său care a eliberat-o pe Tobore de „spirit” este un şarlatan. „Fata asta o să-ţi provoace căderea. O să ajungi în închisoare”, i-a spus el Mamei C. Din acest motiv, mărturiseşte jurnalista, era convinsă că de fapt „doctorul” nu avea puteri supranaturale ci că de fapt ştia cine era ea în realitate. Însă, în timp ce „doctorul” repetă că există „forţe” care o protejează pe Tobore, Mama C insistă că ea nu-şi va pierde investiţia. Ambele scene lipsesc din film, probabil din cauza unui realism care nu a fost considerat suficient de cinematografic.