Preşedintele Republicii Dominicane, Luis Abinader, a anunţat că ţara sa va construi un zid de-a lungul frontierei cu Haiti, care se întinde pe 380 km, în termen de doi ani. Reacţiile populaţiilor din cele două ţări sunt împărţite, de la neîncredere şi revoltă, până la jubilaţie.

Cu pantalonii ridicaţi până la genunchi şi cu pantofii în mână, sute de haitieni traversează zilnic râul Dajabon, care le separă ţara de Republica Dominicană, pentru a merge să lucreze în statul vecin şi a scăpa de formalităţile administrative care sunt adesea sinonime cu plata unor mite, relatează challenges.fr într-un articol preluat de pe France Presse.

Comercianţi, lucrători agricoli sau în construcţii merg în fiecare dimineaţă în statul insular vecin mai bogat şi se întorc seara acasă, un du-te vino cotidian printr-o frontieră permisivă de 380 km pe care guvernul dominican vrea acum să o întărească cu un zid.
„În termen de doi ani vrem să punem capăt gravelor probleme de imigraţie ilegală, de trafic de droguri şi de tranzit de vehicule furate cu care ne confruntăm de ani de zile”, a declarat la sfârşitul lui februarie preşedintele dominican Luis Abinader.

Două târguri pe săptămână într-o zonă liberă

Patru puncte de trecere oficiale se află la graniţa dintre Haiti (11 milioane de locuitori) şi Republica Dominicană (10,5 milioane), care ocupă vestul şi respectiv estul Insulei Hispaniola. Majoritatea haitienilor nu au documente de călătorie şi numai o minoritate obţine vize care permit călătoria cu autobuzul între cele două ţări.
La Dajabon, în nordul insulei, la 225 km de Santo Domingo, de două ori pe săptămână, o maree de mici comercianţi haitieni traversează podul frontalier după ce militarii deschid o poartă enormă din fier cu sârmă ghimpată pentru a participa la un târg bisăptămânal într-un soi de zonă liberă aflată înainte de vamă.
De la ora 08.00, lunea şi vinerea, comercianţii se grăbesc la aceste târguri, încărcaţi cu genţi, cutii şi împingând cărucioare, pentru a vinde tot felul de lucruri, precum haine, pături şi produse de toaletă, provenite de multe ori din donaţii caritabile.

Haiti este una dintre ţările cele mai sărace din lume, cu şase din cele 11 milioane de locuitori ai săi trăind din mai puţin de 2,41 de dolari pe zi, ceea ce face ca peste 40% din populaţie să fie afectată de o insecuritate alimentară cronică.
În statul vecin, destinaţie turistică apreciată, unde trăiesc circa 500.000 de haitieni, imigraţia ilegală, motiv de fricţiuni între cele două ţări de decenii, rămâne o temă centrală a politicii locale.
Zidul „este un proiect la care niciun guvern nu a îndrăznit să se angajeze. Nu este un simplu zid. El conţine şi aspecte tehnologice precum recunoaşterea facială, amprente digitale şi camere în infraroşu”, a afirmat cu mândrie directorul pentru imigraţie Enrique Garcia.

Ce cred oamenii despre viitorul zid

La Dajabon însă, părerile sunt împărţite. „Republica Dominicană s-a umplut de haitieni. Spun că vor construi un zid! Să dea Dumnezeu”, a spus Carlos Mateo, de 43 de ani.
„Asta nu va rezolva nimic, pentru că oamenii intră ilegal plătind”, susţine Jean Willer, un haitian de 33 de ani care lucrează într-o şcoală din Republica Dominicană. El regretă „afacerea” creată în jurul controalelor. „Cei care nu au documente sunt maltrataţi. Sunt indignat de tratamentul care le este rezervat”, mai spune el.
Haitienii care traversează frontiera refuză să vorbească cu presa de teama că ar putea avea probleme.
Potrivit localnicilor, militarii încasează 1.000 de pesos (18 dolari) de persoană care trece fraudulos. „S-ar putea construi un zid de mărimea Zidului Chinezesc dar nu ar servi la nimic dacă cei care plătesc sunt lăsaţi să intre”, a spus Ivan Reina, un dominican de 30 de ani.

„Să fie un zid, sunt de acord, dar să fie un zid de întreprinderi, de industrii”, a afirmat Santiago Riveron, primarul din Dajabon, oraş cu 60.000 de locuitori. „Când cineva are un loc de muncă, nu se gândeşte să emigreze. Dacă haitienii o vor duce bine, o vom duce şi noi bine”, a mai spus el.
„Acest zid va costa milioane”, s-a revoltat Maria Altagracia Perez, o dominicancă de 63 de ani. „Iar aici, s-a oprit construcţia unui spital. Oamenii mor pentru că nu există medici”, a adăugat ea.
Între timp, comercianţii şi muncitorii transfrontalieri se grăbesc să nu rateze închiderea podului. O dată închis, poarta nu va mai fi deschisă decât peste trei zile.