Societatea unui miliardar ruso-israelian a început să transforme aerul în apă potabilă în Fâşia Gaza, o soluţie ingenioasă la criza sanitară cu care se confruntă enclava palestiniană controlată de Hamas şi în privinţa căreia ONU previziona că va fi un loc „de netrăit” încă din 2020. Această „revoluţie” este însă abia la început şi rămâne de văzut cât timp acest parteneriat cu o firmă israeliană va fi tolerat de Hamas.

Pe acoperişul unui imobil din Khan Younes, în sudul Fâşiei Gaza, se pregăteşte discret o „revoluţie”. Un mozaic de panouri solare alimentează o enormă maşină bâzâitoare, adusă din Israel, care reţine umiditatea din aer pentru a o transforma în apă potabilă.
Teritoriu de două milioane de locuitori, Fâşia Gaza se confruntă cu o criză de apă potabilă ale cărei efecte se fac simţite până în intestinele populaţiei, care prezintă rate alarmante de calculi renali şi de diaree, potrivit cercetătorilor.
În Fâşia Gaza, apa potabilă este extrasă din sol de secole. Însă în ultimele decenii presiunea demografică a sporit presiunea asupra acviferului care, în plus, este alimentat cu apă din Marea Mediterană.
Această apă sălcie „nu este bună decât pentru spălarea veşmintelor, curăţenie şi duş”, spune Ghassan Ashour, un comerciant din Khan Younes.
Oamenii din Gaza sunt deci nevoiţi să-şi procure apă îmbuteliată sau cea care este livrată de comercianţi în camioane-cisternă, care rezultă din tratarea apei extrase din pânza freatică.
„Pompăm aici în fiecare zi 80.000 de litri de apă pe care o filtrăm şi la care adăugăm clor şi alte produse chimice pentru ca ea să fie consumabilă”, explică Issa Al-Farra, proprietar al unei staţii de pompare.

„De netrăit”

Numai 3% din apa potabilă din Gaza răspunde normelor internaţionale, potrivit ONU, care avertiza în urmă cu câţiva ani că epuizarea acviferului va contribui la agravarea situaţiei din acest teritoriu, care va fi unul „de netrăit” din 2020.
Soluţii însă încep să apară, precum crearea unei mari uzine de desalinizare finanţate de Uniunea Europeană şi instalarea aici a primelor trei „generatoare de apă” ale societăţii israeliene Watergen.
Două au fost donate de această companie iar un altul de un institutul de cercetare a mediului Arava, aflat într-un kibuţ din sudul Israelului. Fiecare aparat costă în jur de 50.000 de euro.
Unul dintre aceste aparate este instalat la primăria din Khan Younes. Acest enorm cub de metal captează umiditatea din aer, o condensează printr-un proces de încălzire, apoi filtrează apa, pentru a o face potabilă.

„Această maşină produce în jur de 5.000 de litri de apă potabilă pe zi atunci când rata de umiditate din aer este mai mare de 65% şi 6.000 de litri dacă rata depăşeşte 90%”, explică France Presse Fathi Sheikh Khalil, un inginer care face parte din ONG-ul palestinian Damour, care gestionează aparatul, potrivit unui articol din lequotidien.lu din 5 ianuarie.
O parte din această apă este consumată de angajaţii municipali, iar o alta ajunge la spital, explică Khalil. „Una sau două maşini nu vor schimba totul, dar este un început”, spune el.
Conectând „generatoarele de apă” la panouri solare echipate cu baterii, costul producţiei se diminuează, la fel ca şi amprenta de carbon. Gaza dispune de o singură centrală electrică, care funcţionează cu combustibil din import şi nu reuşeşte să acopere cererea locală.
Dar în acest teritoriu controlat de Hamas, mişcarea islamistă care a luptat cu Israelul în trei războaie din 2008, nu este ceva ieşit din comun să faci afaceri cu o societate israeliană? „Acceptăm ajutor din partea oricui vrea să ne ajute”, dă asigurări Khalil.
Contactat de France Presse, Hamas nu a răspuns până în prezent solicitării de a comenta această chestiune.

„O etapă crucială”

La circa 80 km nord de Khan Younes, în turnurile de sticlă unde se concentrează crema „tehnologiei” israeliene, se află birourile Watergen, societate premiată pentru „generatoarele sale de apă”.
În fruntea societăţii se află Michael Mirilaşvili, miliardar ruso-israelian de origine georgiană, încarcerat mai mulţi ani în Rusia pentru răpirea prezumată a răpitorilor tatălui său – un bogat om de afaceri deţinut o perioadă de gangsteri georgieni.
Procesul său nu a „respectat normele de imparţialitate”, potrivit justiţiei europene, şi a fost eliberat în 2009.

Instalat în Israel, omul de afaceri a cumpărat în urmă cu aproape cinci ani startup-ul Watergen, care îşi exportă acum generatoarele de apă în aproape 80 de ţări.
„Trebuie să ne ajutăm în primul rând vecinii”, a declarat el pentru France Presse. Scopul „este de a pune capăt crizei apei în Gaza”, adaugă el.
Transferul de tehnologie spre Gaza impune obţinerea „aprobării armatei israeliene”.
Întrucât el şi angajaţii lui nu se pot deplasa în enclava palestiniană sub blocadă israeliană, Watergen a apelat la intermediari precum institutul Arava, în contact cu mai multe ONG-uri palestiniene.
„Obiectivul nostru este de a creşte cadenţa proiectului în 2021” şi amplasarea de generatoare în şcoli, afirmă David Lehrer, preşedintele Arava.
Sperând „la mai mult decât o revoluţie a apei”, el vrea să vadă în asta „o etapă crucială pentru ieşirea din spirala negativă” în relaţiile între Israel şi Gaza.