Câteva zeci de foste deţinute în timpul dictaturii militare din Uruguay au sesizat Comisia interamericană pentru drepturile omului, după ce justiţia propriei ţări nu le-a făcut dreptate în aproape un deceniu. Ele îi acuză pe torţionarii lor de viol, violenţe sexuale şi diverse acte de tortură, iar mărturiile lor făcute publice în premieră scot la lumină orori trecute până acum sub tăcere.

Atunci când Ana Amoros a fost arestată de militari la începutul dictaturii din Uruguay (1973-1985), gardienii săi au forţat-o să se dezbrace, au ameninţat-o cu o cravaşă, iar apoi au violat-o câteva zile mai târziu. Ca şi Ana, Brenda Sosa, Ivonne Klingler, Luz Menendez şi Anahit Ahoranian nu aveau decât circa 20 de ani când au fost supuse la tot felul de violenţe sexuale, în centre de tortură clandestine.
Ele fac parte dintr-un grup de 28 foste deţinute politice care au depus plângere în 2011 în justiţia ţării lor pentru tortură, viol şi violenţe sexuale împotriva a circa 100 de bărbaţi, în majoritate militari.

Din cauza lentorii justiţiei uruguayene, ele au decis să sesizeze Comisia interamericană pentru drepturile omului, care le va acorda o audiere în martie 2021.
Plângerile acestor femei au permis scoaterea la lumină a unor poveşti rămase moarte multă vreme. Din 2019, France Presse a început să adune aceste mărturii, relatează larepubliquedespyrenees.fr într-un articol de pe 23 noiembrie. În ceea ce-i priveşte, avocaţii militarilor în cauză nu au dorit să răspundă acestor acuzaţii.

„Credeam că te poţi apăra”

Ana Amoros, membră a Organizaţiei populare revoluţionare a celor 33 de orientali, a fost arestată de la finalul lui 1972, în timp ce se afla în sediul unui grup anarhist.
După ce a fost adusă în cazarmă, ea a fost dezbrăcată. „Îmi treceau peste corp o cravaşă, din acelea folosite pentru a bate caii. Avem ochii acoperiţi, dar ştiam că se aflau mulţi bărbaţi în jur”, a povestit ea.
Câteva zile mai târziu, Ana a fost dusă în faţa colonelului Gilberto Vazquez, care a violat-o „pentru prima dată”.

„Credeam că, dacă asta mi s-ar întâmpla, aş muşca, aş zgâria, i-aş prinde părţile genitale. Credeam că te poţi apăra… Nu am făcut nimic”, a relatat scriitoarea astăzi în vârstă de 72 de ani, mamă a patru copii.
Conform unor documente făcute publice în august, Gilberto Vazquez, în prezent în arest la domiciliu, a declarat în 2006 în faţa unui tribunal militar: „Am executat, nu am asasinat, sunt lucruri foarte diferite. Noi nu torturam, puneam sub presiune, era minimum indispensabil pentru a scoate adevărul”.

„Limitele nebuniei”

Brenda Sosa avea 21 de ani când a fost arestată într-o casă de la ţară unde se ascundea. Ea făcea partea din Mişcarea de eliberare naţională (MLN), un grup de extremă stânga cunoscut sub numele de „Tupamaros”. „Era ceva ca o ceată a lui Robin Hood, visam să fac parte din ea”, a povestit Brenda, în vârstă de 69 de ani, mamă a doi copii.
Într-o unitate militară din nord-estul capitalei, ea a fost supusă la simularea înecului şi la şocuri electrice pe sâni şi în părţile genitale. În timpul unuia dintre aceste interogatorii inteminabile, unul dintre tovarăşii ei de luptă a fost adus „pentru a vedea cum mă torturează şi să-l facă să vorbească”, a povestit ea.

Arestată în 1987, Luz Menendez, de 66 de ani, mamă a două fiice, îşi aminteşte de gesturile, dar şi de vorbele torţionarului său, Jorge Silveira, un colonel de armată în prezent încarcerat pentru alte infracţiuni. „Nu, draga mea, nu îţi face griji, vei ieşi de aici vie. Îţi promit. Totuşi, în calitate de comunistă, te vei ruga lui Dumnezeu să mori, pentru că te vom face să cunoşti limitele nebuniei”, i-a spus acest bărbat.

„Pedepsite de două ori”

La anunţul loviturii de stat din 27 iunie 1973, Ivonne Klingler, studentă în medicină şi militantă a Partidului comunist, a fugit la universitate pentru a participa la rezistenţa împotriva puterii militare. Rezistenţa nu a durat decât câteva săptămâni şi Ivonne, ca şi altele, a intrat pe radarul regimului.

După mai mulţi ani petrecuţi în clandestinitate, ea a fost arestată în 1982, încarcerată şi violată.
„Au început prin a-mi cere să fac un duş şi auzeam voci de bărbaţi în jurul meu, soldaţi care începuseră să vorbească despre ce-mi vor face”, a povestit septuagenara, mamă a doi băieţi.
„Femeile era pedepsite de două ori – pentru că au îndrăznit să se implice în ceva care nu era de ele şi pentru că li s-au împotrivit militarilor”, a spus ea. „Îmi spuneau: ‘De fapt, asta voiai să-ţi facem’ „, a relatat Ivonne.

„Cine va asculta?”

Pentru că nu au fost crezute nici de familiile lor, multe nu au povestit niciodată aceste violuri şi violenţe sexuale.
„Pot să vorbesc? Cum aş putea să vorbesc? Erau primele întrebări. Apoi, voi fi înţeleasă?”, a povestit că s-a întrebat Ivonne Klingler.
„Cine va asculta?”, a spus şi Anahit Ahoranian că se întreba. Fostă membră a MLN în vârstă de 71 de ani, ea predă în prezent agronomie. Potrivit ei, la finalul dictaturii, bărbaţii au adoptat un punct de vedere pragmatic şi le-au convins pe femei să lase deoparte starea lor sufletească. „S-a terminat. Am supravieţuit, nu mai vorbim despre asta, sfârşit”.