Scene de coşmar, studenţi omorâţi în bătaie sau spânzuraţi. Violenţa masacrului de la universitatea Thammasat de la Bangkok, unde zeci de studenţi au fost ucişi, îi traumatizează şi acum, după 44 de ani, pe o parte din tinerii thailandezi care defilează pe străzi pentru a cere mai multă democraţie.

Pe 6 octombrie 1976, studenţii care protestau împotriva revenirii dictaturii militare sunt împuşcaţi, omorâţi în bătaie sau spânzuraţi de arborii din campus de forţele de securitate şi de miliţiile regaliste. Bilanţul a fost, potrivit autorităţilor, de 46 de morţi, dar martorii tragediei susţin că circa o sută de oameni au fost ucişi.
„A fost o luptă inegală, a fost un masacru. Noi nu ne-am apărat, nu aveam arme”, a povestit France Presse supravieţuitorul Krisadang Nutcharut, care a reuşit să scape traversând înot fluviul Chao Phraya, din spatele universităţii, relatează lexpress.fr.
Unii dintre prietenii săi nu au avut aceeaşi şansă. Unul dintre ei a fost împuşcat sub ochii săi, alţii au fost ucişi în explozia unei grenade.

„Militarii nu trebuie subestimaţi”

Traumatizat, Krisadang Nutcharut a devenit avocat. El apără în prezent, cauza mai multor capete de afiş ale mişcării pro-democraţie care a adunat mai multe zeci de mii de manifestanţi pe 19 septembrie, protest de o amploare fără precedent de la lovitura de stat a generalului Prayut Chan-O-Cha în 2014.
Clienţi ai avocatului, Anon Numpa şi Panupong ‘Mike’ Jadnok, cer plecarea armatei, a cărei prezenţă pe scena politică a fost legitimată de alegerile controversate de anul trecut. Ei îndrăznesc să ceară şi o reformă a secretei şi puternicei monarhii, inatacabilă până acum, şi sunt urmăriţi penal pentru „rebeliune”.

„Trebuie să învăţ tânăra generaţie să nu-i subestimeze pe militari pentru că sunt nemiloşi”, a spus Krisadang Nutcharut.
În lunga listă de violenţe legate de numeroasele lovituri de stat de la sfârşitul monarhiei absolutiste în 1932, masacrul de la Thammasat se distinge prin brutalitatea sa.
Niciun responsabil nu a fost judecat. Militarii au preluat puterea imediat după acest eveniment sângeros, punând capăt unei paranteze de trei ani de democraţie, şi au afirmat că studenţii au deschis focul primii, ceea ce aceştia au negat mereu.

Amintirea masacrului, tot mai prezentă

Chiar şi în prezent, subiectul este unul sensibil şi este dificil de pus în discuţie varianta oficială.
Cu cât puterea „încearcă să îngroape evenimente ruşinoase precum acesta, cu atât polemica ia amploare”, a declarat scriitorul americano-thailandez Pitchaya Sudbanthad, al cărui roman „Bangkok Wakes to Rain” relatează tragedia de pe 6 octombrie.
Potrivit lui, studenţii de azi împărtăşesc „aceeaşi dorinţă cu studenţii din anii 1970: vor o democraţie funcţională şi progresistă”.

Amintirea Thammasat este omniprezentă în manifestaţiile de astăzi. Pe scenă, liderii mişcării fac referire la acest moment pentru a inflama audienţa. Iar mulţimea începe să recite balada scrisă de un supravieţuitor, Jin Kammachon: „Daţi-mi voie să-mi ofer viaţa, nu contează de câte ori mor”.
Tot mai mulţi tineri se interesează în prezent de documentaţia privind acest masacru, povesteşte Puangthong Pawakapan, de la universitatea Chulalongkorn, care a participat la un proiect de arhivare online. „Ei vor răspunsuri pe care istoria tradiţională nu le dă”, a explicat ea.
În ceea ce-l priveşte, Krisadang Nutcharut vrea să facă un pas înapoi pentru a lăsa noile voci să vorbească. Studenţii de astăzi „fac o treabă mai bună decât cei din generaţia mea”, a apreciat el. „Dar drumul către democraţie este încă lung”.

O fotografie de Pulitzer

Masacrul din 6 octombrie 1976 s-a derulat în prezenţa mai multor jurnalişti, thailandezi şi străini, ajunşi la faţa locului înainte de asalt, scrie lemonde.fr într-un articol dedicat tragicului eveniment. Printre ei, americanul Neal Ulevich, de la agenţia Associated Press (AP). Atunci când pleacă din campus, temându-se ca forţele de ordine să nu-i confişte clişeul, el dă peste o scenă de o brutalitate incredibilă: încurajaţi de mulţime, militanţi de extremă dreapta lovesc cu încrâncenare cadavrele a doi studenţi, spânzuraţi de crengile unor arbori.

„Încercaseră să scape şi căzuseră chiar în mâinile membrilor miliţiei. Amândoi erau deja morţi când am ajuns. Am aşteptat puţin, pentru a verifica dacă nimeni nu este atent la mine. Apoi am făcut mai multe fotografii cu fiecare din aceste scene de spânzurare, iar apoi am plecat să caut un taxi”, a povestit Neal Ulevich.
Câteva ore mai târziu, autorităţile fac descinderi la sediul anumitor ziare thailandeze pentru a confisca fotografiile de la masacru, dar neglijează agenţiile de presă străine. Iar atunci când comunicaţiile internaţionale au fost tăiate, agenţia AP reuşise deja să trimită fotografiile în afara ţării.