Un val de sinucideri, printre care şi cea a unui activist de prim-plan, a zguduit enclava palestiniană. O creştere a numărului de sinucideri şi de tentative de sinucidere în rândul tineretului din Fâşia Gaza provoacă îngrijorare privind disperarea tot mai mare provocată de condiţiile de viaţă în teritoriul sub blocadă israeliană.

Duminică, 5 iulie, Ahmed Al Malahi, un bărbat de circa 30 de ani, a fost transportat de urgenţă la spitalul Indonezia din nordul Fâşiei Gaza după ce a înghiţit 50 de pastile, în timp ce un alt tânăr palestinian, Ibrahim Yassin, a murit în spital la o săptămână după ce şi-a dat foc.
Cu o zi mai devreme, scrie thenational.ae pe 7 iulie, un tânăr din tabăra de refugiaţi Al Shati, Ayman Al Ghoul, a murit după ce s-a aruncat de pe un bloc cu cinci etaje.
Moartea care i-a şocat însă cel mai mult pe palestinieni a fost cea a lui Suleiman Al Ajouri, care s-a împuşcat din cauza frustrării privind viitorul său, spun prietenii.
Al Ajouri a fost unul dintre activiştii de prim-plan din spatele protestelor „vrem să trăim” care au izbucnit în Gaza în martie 2019. Mii de tineri din întreaga enclavă au ieşit în stradă din cauza condiţiilor de viaţă sumbre sub administraţia Hamas, mişcarea islamistă care guvernează Gaza, şi a blocadei israeliene. Protestele au fost reduse la tăcere cu violenţă într-o săptămână de forţele de securitate ale Hamas.
Al Ajouri se confrunta cu probleme financiare majore, a declarat prietenul său Shaher Al Habbash pentru The National. El „spera să emigreze din Gaza dar nu a putut găsi banii necesari, ceea ce l-a devastat în ultimele luni”.

Lipsa de speranţă, principalul declanşator

Nu există un bilanţ oficial privind sinuciderile sau tentativele de suicid întocmit de autorităţile din Fâşia Gaza, dar mai multe tentative de suicid sunt raportate săptămânal. Potrivit Centrului palestinian pentru soluţionarea conflictelor, citat de BBC, până la jumătatea acestui an 30 de oameni s-au sinucis în Fâşia Gaza şi în jur de 600 au încercat să-şi pună capăt zilelor.
Organizaţiile care militează pentru apărarea drepturilor omului, precum Centrul Al Mezan pentru drepturile omului şi Comisia independentă pentru drepturile omului, au avertizat în mod repetat în privinţa condiţiilor economice, umanitare şi de viaţă din ultimele luni şi au cerut comunităţii internaţionale să facă presiuni asupra Israelului pentru a pune capăt blocadei impuse Gaza, potrivit The National, din Emiratele Arabe Unite.

„Sinuciderea este un fenomen tragic şi a început să se răspândească în Fâşia Gaza din motive economice – rate ale şomajului ridicate, sărăcie şi exasperarea extremă cu care se confruntă oamenii”, a declarat analistul economic Moeen Rajab.
„Urmărind cazurile de sinucidere an de an şi lună de lună, putem observa că sunt în creştere, ceea ce înseamnă că trebuie dată alarma ori acest fenomen va lua amploare”, a adăugat el.
Dirdah Alshaer, profesor de psihologie la Universitatea Al Aqsa din Gaza, a spus că principalul factor care îi împinge pe oameni la sinucidere în Gaza este lipsa oportunităţilor viitoare, precum şi lipsa oricărui semn că se va produce o schimbare pozitivă.
„Există o tensiune generală şi o suferinţă psihologică în rândul tinerilor din Gaza”, a spus el. „Dacă tinerii nu simt nicio speranţă pentru viitorul apropiat, această presiune îi va apăsa şi se vor gândi la o cale de ieşire, precum sinuciderea”, a spus el. Profesorul Alshaer a precizat că se aşteaptă chiar la o creştere a ratei sinuciderilor în următoarele luni.

Puţin interes din partea autorităţilor

Fâşia Gaza se află sub o blocadă strictă israeliană din 2007, ceea ce face ca viaţa în enclava palestiniană să fie „de netrăit”, potrivit ONU. Peste 80% din populaţie se bazează pe ajutor internaţional şi 69% dintre palestinienii din Fâşia Gaza trăiesc sub pragul sărăciei. Nu mai puţin de 73% dintre familiile din Gaza se confruntă cu o situaţie de insecuritate alimentară, potrivit Centrului Al Mezan pentru drepturile omului.
Situaţia s-a agravat şi mai mult din cauza diviziunilor între Hamas, care guvernează Fâşia Gaza, şi Fatah, care administrează părţile controlate de palestinieni din Cisiordania, din 2007.
Tinerii au fost cel mai dur loviţi de criza politică şi economică. Şomajul este de 45,1% în Gaza, iar în rândul tinerilor este chiar de 69%, potrivit Biroului central de statistici palestinian. Peste jumătate dintre tineri (57%) trăiesc în sărăcie şi peste 80% suferă de depresie, conform datelor ONU.
„Există puţin interes pentru această chestiune din partea autorităţilor oficiale”, a declarat un militant pentru drepturile omului din Gaza, care a solicitat să i se păstreze anonimatul.
„Pe măsură ce numărul cazurilor de sinucidere a crescut în decursul ultimilor ani, guvernul Hamas nu a dat nicio atenţie chestiunii şi nici nu a luat măsuri preventive”, a adăugat el.

Activistul Hamza Saleh şi-a exprimat revolta pe Twitter după ultimele decese, afirmând că în timp ce tinerii se sinucid din cauza condiţiilor de viaţă foarte dure, fiii oficialilor şi ai liderilor „trăiesc în lux în Gaza, Cisiordania, Turcia sau Qatar”.
După ce a aflat despre moartea activistului Al Ajouri, jurnalistul palestinian Fathi Sabah a scris pe Facebook: „Cred că ideea sinuciderii nu i-a venit doar lui Suleiman Al Ajouri, ci multor altora. Dar Al Ajouri a luat decizia de a pune capăt suferinţei, depresiei şi injustiţiei la care el şi întreaga sa generaţie au fost supuşi”.
La rândul ei, Rania Skaik, o tânără din Gaza, a scris pe Fabook: „Faptul că oamenii din Gaza preferă să se sinucidă riscând să ajungă în infern decât să stea aici spune cu adevărat tot ce trebuie să ştiţi”.

De ce se sinucid palestinienii din Gaza?

Într-un editorial publicat pe 22 iulie în Haaretz, corespondenta Amira Hass scrie că „În Gaza, sinuciderile sunt un mesaj politic”.
„Sunt patru sinucideri într-o săptămână în Fâşia Gaza o coincidenţă sau parte a unui fenomen?” se întreabă ea. În Gaza asta este o întrebare politică, iar răspunsul depinde de afilierea politică.
„Pentru Hamas, să pretinzi că este un fenomen care ia amploare ar suna ca o calomnie din partea rivalilor săi, în special Fatah, o tentativă de a arunca vina. Între timp, criticii şi oponenţii Hamas, deşi recunosc că rădăcina tuturor problemelor este reprezentată de măsurile militare şi birocratice ale Israelului, care au sufocat economia Gaza şi au transformat Fâşia într-o uriaşă închisoare în aer liber, cred totuşi că gruparea, care se află la putere de 13 ani şi se laudă adesea cu realizările sale, are o parte din vină pentru faptul că tinerii îşi pierd dorinţa de viaţă”, mai scrie Amira Hass.
În primele două săptămâni ale lui iulie, sinuciderile au fost principalul subiect de conversaţie pe străzi şi pe reţelele sociale, scrie corespondenta Haaretz.
Turnând gaz peste foc, pe 4 iulie, ziua înmormântării lui Ajouri, autorităţile Hamas au arestat nouă persoane în trei incidente diferite. Trei persoane au fost arestate imediat ce au plecat de la cimitir, doi jurnalişti care au scris despre sinuciderea activistului au fost reţinuţi în aceeaşi zi, iar patru dintre prietenii lui Ajouri au fost ridicaţi de la locuinţa decedatului, unde veniseră să-şi prezinte condoleanţele.
Toţi cei arestaţi au fost interogaţi şi eliberaţi la scurtă vreme după aceea, potrivit Centrului Al Mezan, dar au fost ulterior convocaţi pentru a răspunde altor întrebări. Scopul unor astfel de arestări arbitrare este clar, scrie Amira Hass, „de a înspăimânta şi reduce la tăcere oamenii, de a-i descuraja să-şi exprime opiniile”.

Războaiele, blocada israeliană şi schisma politică par să fi normalizat moartea, a spus Samah Jaber, director al departamentului de sănătate mintală din cadrul Ministerului palestinian al Sănătăţii. Moartea a devenit atât de normală în ochii multora încât valorează mai mult acum decât viaţa, care a pierdut orice valoare, a spus Jaber într-un interviu acordat recent Al Jazeera despre valul de sinucideri.
Iar asta ar fi, în opinia Amirei Hass, una din explicaţiile pentru care protestele din cadrul „Marşului revenirii” au reunit mii de oameni neînarmaţi, care nu au fost descurajaţi de faptul că israelienii au replicat încă de la început cu muniţie de război. Din martie 2018 până la sfârşitul lui 2019, 214 palestinieni, printre care şi 46 de copii, au fost ucişi de lunetiştii israelieni de-a lungului barierei de securitate cu Israelul. Alţi 8.000 au fost răniţi, dintre care acum mulţi suferă de o dizabilitate de durată.
Pe lângă scopurile oficiale ale „Marşului revenirii” s-a ajuns la concluzia că mulţi demonstranţi erau sătui de modul în care erau nevoiţi să trăiască, pentru că nu puteau face faţă dificultăţilor economice, sociale şi psihice implicate de sentinţa pe viaţă la care sunt condamnaţi în Gaza. În acelaşi timp, se poate spune că protestând, mulţi palestinieni din Gaza încercau să dea o semnificaţie vieţii lor. Concluzia că cel puţin unii dintre participanţi s-au folosit de demonstraţii ca de un instrument pentru a se sinucide („sinucidere de mâinile soldaţilor”) este însă foarte dificil de digerat într-o societate unde etosul şi practica luptei de eliberare sunt norma.