Prizonierii nu sunt importanţi, numai „morţii” contează. Când a preluat comanda unei forţe de elită a armatei columbiene în 2006, maiorul Gustavo Soto a aplicat ad litteram această directivă „sugerată”, susţine el, de o ierarhie avidă de rezultate. Acest ofiţer de 48 de ani recunoaşte că şi-a recompensat trupele pentru a ucide civili ulterior prezentaţi ca luptători de gherilă, pentru a umfla bilanţul luptelor. La fel ca şi el, colonelul Gabriel de Jesus Rincon, de 53 de ani, recunoaşte că a recrutat, prin intermediari, civili care apoi au fost ucişi de militari din forţele terestre şi înregistraţi ca luptători de gherilă sau narcotraficanţi. Acest scandal al „falşilor pozitiv” este cel mai grav din întreaga istorie militară a Columbiei, ţară aflată în război de şase decenii.

„Nu eu sunt cel care a început asta (…). Soldaţii ştiau cum să prezinte morţii (…). Ordinul era de a-i captura, doborî şi prezenta ca morţi în luptă”, a declarat în cadrul unui interviu în exclusivitate pentru France Presse, preluat marţi, 12 mai, de site-ul 45enord.ca, fostul ofiţer din cadrul Corpului de elită împotriva răpirii şi extorcării (GAULA).
El a mărturisit că a asistat chiar la o astfel de execuţie şi a furnizat pentru alţii armele pe care militarii le puneau în mâinile victimelor.
„Banii pe care trebuia să îi utilizez (…) pentru a căuta persoane răpite, m-am folosit de ei pentru a cumpăra arme şi a plăti numeroşi recrutori” de civili, atraşi spre un final tragic propunându-li-se „o mică afacere”.
Soldaţii care îi executau pe civili beneficiau de recompense. „Ei aveau cinci zile de permisie (…) Iar eu, pentru că eram printre cele mai bune zece unităţi, am avut dreptul la 15 zile la Quito în 2007”, a povestit el. În acel an, maiorul Soto a fost arestat.

Legea tăcerii

În 2018, el a fost eliberat provizoriu cu condiţia să compară în faţa tribunalului aşa-anumit Jurisdicţia specială a păcii (JEP) pentru a spune adevărul şi a-şi despăgubi victimele cu scopul de a beneficia de o pedeapsă alternativă la cei 32 de ani de închisoare pe care trebuia să-i ispăşească pentru răpire şi omucidere.
Este pentru prima dată când maiorul Soto a dezvăluit unui organ media ceea ce a început să le spună magistraţilor însărcinaţi să-i judece pe luptătorii de gherilă şi pe militarii acuzaţi de crime în timpul unui conflict soldat cu peste opt milioane de victime (morţi, dispăruţi şi strămutaţi).
În perioada mai 2006 – octombrie 2007, el s-a aflat în fruntea unităţii GAULA în departamentul Casanare.

Atunci când a venit el, unitatea avea un bilanţ de 10 până la 14 morţi. Când a plecat din funcţie, bilanţul ajunsese la un record de 83 de morţi. „Am avut patru sau cinci total legali, ceilalţi erau ilegitimi”, a precizat el.
Parchetul a fost sesizat în privinţa a 2.248 de cazuri de „falşi pozitivi”, dintre care 59% datează din anii fostului preşedinte de dreapta Alvaro Uribe (2002-2010), în prezent senator. Cel puţin 48% dintre victime aveau între 18 şi 30 de ani.
Mai multe dintre cele 200 de unităţi din Forţele terestre au recurs la această practică.
În calitate de comandant, maiorul Soto a efectuat mai multe misiuni împreună cu fostul corp al poliţiei secrete (DAS), dizolvat în 2011 după un scandal de spionaj al unor jurnalişti, judecători şi personalităţi politice.
„Cei de la DAS sunt cei care m-au învăţat (…). Procurorul nu mă întreba ce se întâmpla. Toată lumea tăcea, nimeni nu spunea nimic. Ştiau că totul era ilegal”, a relatat Soto.

„Un mort, un câştig”

Militarii au reuşit o perioadă să-şi ascundă crimele făcând pierdute actele de identitate ale victimelor. „Nici eu nu am zis nimic. Mi se părea ceva normal. Am permis ca asta să se întâmple. Nu aveam atunci remuşcări, pentru că vedeam asta ca pe un rezultat operaţional”, a mărturisit maiorul Soto.
El afirmă că şeful forţelor terestre, generalul Mario Montoya, măsura pe atunci rezultatele „în morţi”.
„Prizonierii nu îl interesau (…) Am văzut un maior Rodriguez care nu avea niciun mort; comandantul forţelor terestre a venit şi l-a întrebat: Dle maior, nu există gherilă la Barrancominas?”, municipalitatea în care opera.
Apoi generalul a izbucnit: „Ceea ce trebuie să faci este să desfăşori un batalion în linie şi să dai ordinul de tragere! Apoi facem adunarea (…) Este un mort, un câştig”.
Deşi nu a fost condamnat, gen. Montoya a cerut să compară şi el în faţa JEP. Contactat de France Presse, avocatul său Andres Garzon a respins aceste acuzaţii şi ideea că ierarhia militară ar fi putut incita la astfel de crime.
Maiorul Soto se teme pentru viaţa lui, iar avocata lui, Tania Parra, a primit şi ea ameninţări. „Acest adevăr pe care îl spun poate avea un preţ”, a mai spus fostul ofiţer, care se pregăteşte de confruntarea cu familiile pe care le-a îndoliat.

Confesiunile colonelului Rincon

În plină ofensivă împotriva forţelor de gherilă, o morgă din Columbia s-a umplut atât de mult de cadavre, despre care se spunea că ar fi ale rebelilor sau ale unor delincvenţi, că acestea au sfârşit până la urmă într-o groapă comună, povesteşte colonelul Gabriel de Jesus Rincon. În realitate era vorba despre civili doborâţi de militari. „Nu am ucis pe nimeni, dar am contribuit la comiterea acestui lucru”, a recunoscut acest ofiţer de 53 de ani, într-un interviu în exclusivitate pentru France Presse, preluat de 45enord.ca.
Dezvăluirea acestor execuţii extrajudiciare a declanşat un enorm scandal într-o Columbie minată de şase decenii de un război intern care s-a soldat cu peste opt milioane de victime – morţi, dispăruţi şi strămutaţi.
După 22 de ani de serviciu în Forţele terestre, Rincon a fost trecut în rezervă, condamnat pentru dispariţii forţate şi omucidere. Între 2006 şi 2008, acest om comanda a 15-a Brigadă mobilă, în departamentul Norte de Santander, în estul Columbiei.
Ofensiva împotriva luptătorilor de gherilă a fost în acea perioadă atât de intensă că morga din oraşul Ocana a fost debordată. Temându-se de o criză sanitară, primarul şi vicarul au transferat, în septembrie 2008, 25 de cadavre într-o groapă comună. Mai multe dintre trupurile neînsufleţite au fost apoi identificate ca fiind ale unor civili dispăruţi de săptămâni.

Falşii morţi în luptă

Col. Rincon afirmă că a ştiut la momentul exhumării cine erau victimele sale: tineri din Soacha, suburbie săracă a Bogota, aflată la 740 km distanţă. „Am asigurat mijloacele pentru ca ei să treacă drept morţi în luptă”, a precizat el.
Gabriel de Jesus Rincon a discutat pentru prima dată cu presa despre faptele pentru care a compărut în faţa JEP, o instanţă a cărei înfiinţare a fost prevăzută în acordul din 2016 cu fosta gherilă Forţele Armate Revoluţionare din Columbia (FARC), care a depus armele.
„Nu am făcut niciun denunţ şi am permis ca unităţile desfăşurate acolo, în zona de luptă, să recurgă la astfel de practici”, a recunoscut col. Rincon.

Soldaţii ţineau evidenţa luptătorilor de gherilă şi a traficanţilor de droguri ucişi în confruntările care au luat amploare în timp preşedintelui de dreapta Alvaro Uribe (2002-2010). Rezultatele bune au fost compensate cu medalii, permisii şi promovări.
Rincon, deţinut timp de zece ani, a fost condamnat în 2017 la 46 de ani de închisoare pentru asasinarea a cinci tineri, cu vârste între 20 şi 25 de ani, prezentaţi drept „căzuţi în luptă”.
Doi civili, care acţionau ca recrutori, duceau victimele cu autobuzul până la Ocana, cu promisiunea unor bani câştigaţi rapid. Apoi soldaţi din unitatea Espada îi executau. „Nu a trebuit să le explic niciodată nimic (…), le-am spus doar: veţi pleca în operaţiune, vi se vor furniza persoane şi ştiţi ce aveţi de făcut”, a povestit Rincon.

Mii de „falşi pozitivi”

Victor Gomez avea 23 de ani când a făcut această călătorie fără întoarcere împreună cu alţi doi tineri.
„I-au îmbătat şi i-au dus până la un baraj militar fals unde recrutorii i-au predat (…) A doua zi, erau morţi”, a explicat Carmenza Gomez, mama lui Victor.
Cei trei bărbaţi au fost prezentaţi drept membri ai unei bande. „Victor avea un glonte în frunte, lovitura de graţie”, a povestit femeia de 62 de ani, care se află sub protecţie din cauza ameninţărilor care o vizează din cauza dorinţei ei de a căuta adevărul.
Mii de morţi în luptă – „pozitivi” în jargonul militar – erau în realitate civili lichidaţi cu sânge rece. Parchetul a fost sesizat în legătură cu 2.248 de cazuri de „falşi pozitivi”, dintre care 59% au fost ucişi între 2006 şi 2008, în timpul mandatului preşedintelui Uribe, care este astăzi senator şi care infirmă orice responsabilitate.
„Comandanţii erau incitaţi să obţină rezultate indiferent cum, iar asta îi făcea să comită aceste asasinate (…) sub o aparenţă de legalitate”, a explicat Rincon.
Potrivit lui José Miguel Vivanco, de la ONG-ul Human Rights Watch, dosarele au fost „uitate de justiţia penală militară” şi o „estimare credibilă” a ONU avansează un număr de circa 5.000 de execuţii.
Acestea nu au fost fapte comise de „câteva elemente corupte, ci crime generalizate şi sistematice”, a subliniat el.

Unităţile militare aveau un „Top 10”

Au fost deschise anchete judiciare în cazul a 29 de generali.
Rincon a fost într-o zi contactat de şeful forţelor terestre, generalul Mario Montoya, între timp trecut în rezervă şi care a compărut şi el în faţa JEP.
Întrebându-l cum intenţionează să contribuie la efortul de război, Montoya i-a sugerat: „De ce nu să nu scoateţi oameni din morgă, să le puneţi o uniformă şi să-i declaraţi ‘rezultate’ ?”

Deşi susţine că nu a primit niciodată un ordin direct de a ucide civili, Rincon a dezvăluit existenţa unui „Top 10” al unităţilor militare, al căror succes era măsurat în numărul de morţi.
Avocatul generalului Montoya dă asigurări că clientul său „nu încuraja absolut nimic”.
„Sunt 2.140 militari citaţi în anchete privind execuţii extrajudiciare, din care circa 0,9% operau în forţele terestre în acea perioadă (…) Asta arată că în niciun moment nu a existat o directivă pentru comiterea unor fapte atât de atroce”, a afirmat avocatul Andres Garzon.

Un adevăr periculos

Rincon a fost eliberat provizoriu din 2018 pentru a se prezenta în faţa JEP, care anchetează crimele cele mai grave comise de membrii gherilei FARC şi de militari.
După ce şi-a cerut iertare pentru infracţiunile comise, el trebuie să spună acum adevărul şi să-şi despăgubească victimele, pentru a beneficia de o pedeapsă alternativă.
După ce a scăpat dintr-un atentat în luna noiembrie, el a fost pus sub protecţie, la fel ca şi alţi 19 dintre cei 219 militarii care compar în faţa JEP. El are aceeaşi avocată ca şi maiorul Soto, Tania Parra, care a fost şi ea ameninţată.
„Să spui adevărul după peste 50 de ani de conflict (…) implică evident un risc”, a subliniat Giovanni Alvarez, director al unităţii de investigaţii şi de inculpare a JEP.
Suspendate din cauza pandemiei de COVID-19, care a fost detectată în Columbia pe 6 martie, audierile au fost reluate pe 4 mai.
Colonelul Rincon aşteaptă confruntarea cu familiile. El vrea să le explice că acest context de „instigare şi presiune” l-a transformat într-un călău „în slujba intereselor instituţionale”.
„Va fi dificil să ne vedem faţă în faţă, victimă şi agresor”, a mai spus el.