În condiţiile în care marile puteri sunt focalizate pe lupta cu COVID-19, conflictele din lume vor scădea în amploare sau se vor intensifica? Potrivit unor experţi şi unor diplomaţi ai ONU, riscul este mare ca a doua ipoteză să prevaleze.

Pentru gherile şi grupările extremiste, „şansa este evidentă”, crede Bertrand Badie, profesor la Institutul de studii politice din Paris (IEP – Sciences Po). Într-o „logică a puterii devenite neputincioase”, este posibil să vedem „revanşa slăbiciunii asupra forţei”, a declarat el pentru France Presse, potrivit unui articol preluat de ledroit.com pe 21 martie.
În ultimele zile, în jur de 30 de soldaţi din Mali au fost ucişi într-un atac atribuit jihadiştilor în nordul ţării, fără a provoca nicio reacţie din partea Consiliului de Securitate al ONU. În regiunea Idlib, vizată de toate eforturile diplomatice înainte de criza coronavirusului, sau în Libia, înfruntările continuă.

Amplificare sau diminuare?

„În timp ce lumea se luptă cu pandemia părţile trebuie să renunţe la focalizarea lor asupra confruntării cu celălalt pentru a se asigura că populaţia nu se va confrunta cu riscuri încă şi mai mari”, a cerut într-un comunicat recent emisarul ONU pentru Yemen, Martin Griffiths.
Până în prezent, aceste ţări nu sunt afectate de COVID-19 la o scară precum cea din China sau Europa. O răspândire a coronavirusului în aceste ţări în conflict, adesea foarte sărace, ar putea avea consecinţe devastatoare, ONU temându-se de „milioane” de morţi în lipsa solidarităţii.
Iar asta nu va favoriza unul sau altul dintre beligeranţi, pentru că boala „ar fi incontrolabilă”, spune un diplomat. „Pandemia poate duce la o agravare a conflictelor, cu riscul de a exacerba situaţia umanitară, mişcările de populaţie”, precizează el.
Maladia ar putea în acelaşi timp reduce energia dedicată luptelor de către beligeranţi în următoarele luni, cred unii experţi.
„Aruncarea trupelor în luptă va expune statele şi grupurile violente non-statale unei contaminări şi deci unor pierderi umane potenţial catastrofice”, estimează Robert Malley, preşedinte al centrului de reflecţie International Crisis Group, cu sediul la Washington.
În acelaşi timp, crede el, „virusul va diminua în mod sigur capacitatea şi voinţa statelor şi a sistemului internaţional – ONU, organizaţii regionale, refugiaţi, forţe de menţinere a păcii – de a se dedica soluţionării sau prevenirii conflictelor”.

Conflicte „inaudibile”

El enumeră obstacolele în calea acestui efort: acces limitat la zonele de conflict, negocieri în ţări neutre dificil de organizat, investiţii financiare deturnate… „Ce guvern va dori să investească în eforturi de instituire a păcii în Yemen, Siria, Afganistan, Sahel sau în altă parte în condiţiile în care se confruntă cu o criză economică, socială şi politică aproape fără precedent?”, se întreabă el.
Cu atenţia mediatică concentrată pe COVID-19, „aceste conflicte, chiar atât de brutale şi violente cum sunt, vor deveni în mare parte imperceptibile şi inaudibile”, consideră Robert Malley.
La ONU, care încearcă să facă front comun, diplomaţii sau asigurări că supravegherea evoluţiei conflictelor şi a situaţiei ţărilor în criză continuă.

„Veghem ca Consiliul de Securitate să-şi joace rolul vital în menţinerea păcii şi a securităţii mondiale. COVID-19 este principala temă mondială, dar nu am uitat de Siria, Libia şi Yemen”, dă asigurări într-o postare pe Twitter ambasadorul interimar britanic la ONU, Jonathan Allen.
Specialistul în activitatea ONU Richard Gowan îşi exprimă îndoielile. „Diplomaţii Consiliului de Securitate spun că le este dificil să menţină atenţia capitalelor lor asupra dosarelor ONU”, afirmă el.
În rândul ONG-urilor care se ocupă de apărarea drepturilor omului, precum Human Rights Watch, se amplifică îngrijorarea de a vedea relaxarea unor căi de acţiune şi de presiune.
Potrivit diplomaţilor, publicarea unui rezumat al unui raport al ONU privind bombardamentele asupra spitalelor din Siria, aşteptată în aceste zile după ce a fost amânată de mai multe ori de la începutul anului, nu se va mai produce înainte de aprilie.