Siria a intrat în cel de al zecelea an de război, iar numărul morţilor se apropie de 385.000

Războiul din Siria a intrat duminică, 15 martie, în al zecelea său an, cu un regim care a reuşit să se menţină în fruntea unei ţări cu o populaţie epuizată şi o economie devastată, unde puteri străine cu interese divergente îşi arată muşchii.

Cel puţin 384.000 de persoane, printre care 116.000 de civili, au murit în conflict, declanşat în martie 2011 de reprimarea sângeroasă a unor manifestaţii pro-democraţie potrivit Observatorului sirian al drepturilor omului (OSDO), un ONG care dispune de o vastă reţea de surse în ţară.
Emisarul ONU pentru Siria, Geir Pedersen, a deplâns durata şi natura „oribilă” a conflictului, „dovada unui eşec colectiv al diplomaţiei”, în ajunul împlinirii a nouă ani de război.
Cu preţul bombardamentelor devastatoare şi datorită susţinerii aliaţilor rus şi iranian, regimul lui Bashar al-Assad a reuşit să recucerească progresiv regiunile căzute sub controlul insurgenţilor. Până în prezent, acesta a reuşit să reia controlul asupra a 70% din ţară, relatează France Presse într-un articol preluat de La Croix.
Principalul front actual al războiului este regiunea Idlib, ultimul mare bastion jihadist şi rebel din nord-vest, unde din 6 martie se aplică un armistiţiu precar, după mai multe luni de ofensivă a regimului.
Prevăzută de acest acord, o „primă patrulare comună ruso-turcă” s-a derulat duminică pe un tronson al autostrăzii M4 la Idlib, au anunţat ministerele apărării din cele două ţări.
Iniţiativa pare a fi fost mai degrabă simbolică. „Itinerariul” patrulei a fost „scurtat” din cauza unor „provocări”, a reacţionat Moscova, acordând un răgaz suplimentar Turciei pentru a „garanta securitatea patrulelor”.
Circa 200 de persoane s-au adunat pe autostradă, unde s-au ars pneuri şi ramuri de copaci pentru a împiedica trecerea blindatelor, a relatat corespondentul France Presse de la faţa locului, pe autostrada M4, care leagă Alep de Latakia.
Această manifestaţie a avut loc la sud de localitatea Al-Nayrab, la circa 5 km de satul Tronba, de unde a plecat patrula, potrivit agenţiilor de presă ruse.

„Am pierdut totul”

Sprijinit de Rusia, regimul sirian a luat cu asalt în decembrie regiunea Idlib. Ofensiva a provocat moartea a aproape 500 de civili, potrivit OSDO, şi strămutarea a circa un milion de persoane, potrivit ONU.
„Niciodată nu am avut zile atât de grele”, a spus Siham Abss, de 50 de ani, instalat împreună cu cei şapte copii ai săi într-o tabără de strămutaţi. Aici, corturile din prelate de plastic se aliniază de-a lungul drumurilor noroioase, bătute de vânt.
În această săptămână, secretarul general al ONU Antonio Guterres a acuzat „un deceniu de lupte care nu a adus decât ruine şi nenorocire”.

Sirienii demonstrează pe 15 martie 2020 împotriva patrulelor comune ruso-turce pe autostrada M4, în apropiere de satul Al-Naryrab – AFP (La Croix)


„Civilii plătesc tributul cel mai greu”, şi-a exprimat el regretul.
Scânteia revoltei s-a aprins la Deraa, în sudul ţării, în martie 2011. Adolescenţi, inspiraţi de revoluţiile Primăverii arabe din Tunisia şi Egipt, au scris pe zidurile şcolii lor sloganuri anti-Assad.
Manifestaţiile s-au extins în marile oraşe. După o reprimare sângeroasă au apărut facţiuni rebele. Conflictul a devenit apoi mai complex, după creşterea puterii jihadiştilor, în special a grupării Statul Islamic (SI).
Războiul a provocat exodul a peste 11 milioane de persoane, strămutaţi şi refugiaţi, care au fugit în multe cazuri spre porţile Europei.
„Încălcarea drepturilor omului, crimele, distrugerile şi sărăcia au atins o scară monumentală”, a spus sâmbătă Geir Pedersen.

„Atâţia ani de suferinţă”

Nu numai că iniţiativele diplomatice de a pune capăt războiului au eşuat, dar astăzi nu mai puţin de cinci armate străine sunt active într-un mod sau altul în Siria.
Trupele iraniene şi ruse au venit în ajutorul regimului, care a fost într-o perioadă foarte slăbit.
Trupele americane, staţionate în regiunea de nord-est unde kurzii se bucură de o semi-autonomie, au participat activ la lupta anti-SI, dar încearcă să limiteze şi influenţa iraniană.
La fel ca şi Israelul, care efectuează regulat lovituri aeriene asupra poziţiilor regimului, Iranului sau Hezbollahului libanez.

Un bărbat aleargă cu un copil în braţe după un bombardament la Alep, pe 3 iunie 2014 – AFP (La Croix)


Turcia vecină, care susţine grupurile armate rebele, a desfăşurat soldaţi în nordul ţării, încercând, printre altele, să evite un nou aflux de refugiaţi.
Războiul a zdrobit infrastructura ţării, provocând distrugeri estimate la circa 400 de miliarde de dolari.
Peste jumătate din unităţile medicale nu sunt funcţionale, două şcoli din cinci nu mai pot fi folosite, preţurile produselor de bază au crescut de 20 de ori, potrivit Agenţiei ONU pentru copii (UNICEF).
„Mesajul nostru este clar: încetaţi să loviţi şcolile şi spitalele. Încetaţi să ucideţi şi să mutilaţi copii”, cere cu insistenţă organizaţia.
Comitetul internaţional al Crucii Roşii (CICR) a subliniat vineri necesitatea de „a ajuta populaţia să-şi trateze sechelele fizice şi psihologice ale atâtor ani de suferinţă”.

Şase milioane de copii născuţi în timpul războiului

Aproape cinci milioane de copii sirieni s-au născut în ţară în timpul războiului şi alţi un milion în exil, a anunţat duminică UNICEF.
Potrivit organizaţiei ONU, în perioada 2014-2019, „5.427 de copii au fost ucişi”, respectiv „un mort la fiecare zece ore”, şi „1.639 au fost răniţi din cauza războiului”.
„În jur de 5.000 de copii au fost înrolaţi pentru a lupta”, unii „abia în vârstă de 7 ani”, continuă agenţia, subliniind că o mie de infrastructuri medicale sau şcolare au fost atacate.

Un copil în faţa unui cort dintr-o tabără de strămutaţi de la Sarmada, în provincia Idlib, pe 13 martie 2020 – AFP (La Croix)


„Conflictul intră în al zecelea an şi milioane de copii intră în al doilea deceniu de viaţă în război, violenţă, moarte şi exod”, a denunţat directorul executiv al UNICEF, Henrietta Fore, după revenirea dintr-o vizită în Siria.
„Unele familii mi-au spus că, în anumite cazuri extreme, nu au avut altă variantă decât să-şi tri mită copiii să muncească sau să-şi mărite fiicele foarte tinere”, a adăugat Ted Chaiban, director regional al agenţiei. „Niciun părinte nu ar trebui să fie forţat să facă acest gen de alegere”, a mai spus el.

Lasă un comentariu