Într-o lume în care fumatul este diabolizat, femeile din Arabia Saudită îl văd ca pe un act de libertate sau ca pe un instrument de emancipare. Deşi femeilor nu li se interzice prin lege să fumeze în regat, fumatul în public era pentru ele ceva de neimaginat în urmă cu doar câteva luni.

Rima se instalează într-o cafenea din Riad, se uită în toate părţile şi, odată ce e sigură că nu a recunoscut-o nimeni, îşi scoate ţigara electronică şi începe să fumeze.
„Să fumezi în public este o libertate recent dobândită. Mă simt liberă şi fericită că pot să o fac”, a mărturisit pentru France Presse o tânără de 27 de ani, care a acceptat să discute cu jurnaliştii sub acoperirea anonimatului, relatează duminică site-ul 20min.ch.
Ca şi feministele occidentale din anii 1920, tânăra saudită vede în fumat un instrument de emancipare. Pe de altă parte, este şi un mijloc de a testa în regatul ultraconservator limitele libertăţilor acordate femeilor sub impulsul prinţului moştenitor Mohammed bin Salman.

Sauditele au primit permisiunea de a conduce, de a obţine un paşaport fără acordul unui tutore masculin sau chiar de a merge pe stadioane şi la spectacole de divertisment alături de bărbaţi.
Ele continuă însă să fie vizate de numeroase restricţii şi nu au acces, de exemplu, la numeroase locuri de muncă. Fumatul, deşi nu este interzis de lege, rămâne prost văzut în regatul ultraconservator.
Rima, care a început „experienţa” în urmă cu doi ani, nu îndrăzneşte încă să fumeze în faţa familiei, dar spune că este gata să o înfrunte.
„Nu le voi spune că este dreptul meu, pentru că nu vor înţelege că fumatul este un drept al femeilor la fel ca şi al bărbaţilor”, spune tânăra îmbrăcată într-o abaya neagră brodată cu fire aurii şi cu un văl bej care îi acoperă părul.

„Dispreţ”

În aceeaşi cafenea, Najla – un alt pseudonim – se plânge şi ea de acest dublu standard, o fumătoare fiind considerată „o ruşine pentru familia ei”.
Cu un pulover cu glugă galben pe post de văl, tânăra de 26 de ani spune că fumează pentru că vrea să sfideze societatea şi privirile de „dispreţ” a căror ţintă este uneori.
„Fumez din timpul şcolii”, povesteşte Najla, în mijlocul meselor ocupate de bărbaţi fumători.
Dar, temându-se că ar putea fi recunoscută, ea îşi păstrează ochelarii de soare mari.
„Dreptul meu va fi respectat în întregime când familia mea mă va accepta ca fumătoare”, spune ea, vorbind despre cazul unei prietene trimise de familie la o clinică pentru toxicomani.

Circa 65% dintre liceenele saudite fumează pe ascuns, potrivit unui studiu din 2015 al Facultăţii de medicină a Universităţii Regele Abdulaziz de la Jeddah, publicat de ziarul Arab News.
Într-o altă cafenea din Riad, femeile ocupă cinci mese dintre cele 50 din sală. „Majoritatea clientelor noastre comandă shisha (narghilea – n.r.). Un lucru complet de neimaginat în urmă cu trei luni”, povesteşte un chelner.
„Ţara era închisă de mulţi ani şi totul le era interzis femeilor”, spune Heba, de 36 de ani, o veche fumătoare.
„Nu mi-aş fi imaginat niciodată că voi putea fuma shisha în public alături de bărbaţi”, mărturiseşte femeia cu un văl lejer, din care i se vede părul brunet.

„Diabolizare”

Chiar dacă salută progresele sociale, apărătorii drepturilor omului denunţă în continuare represiunea persistentă la care sunt supuse de către autorităţi militantele din Arabia Saudită, dintre care în jur de zece sunt în prezent deţinute, iar unele dintre ele sunt torturate şi hărţuite sexual, potrivit familiilor.
Este şi cazul lui Loujain al-Hathloul, acuzată de contacte cu media, diplomaţi şi ONG-uri străine.

„Reformele în favoarea femeilor se înscriu în campania de comunicarea pentru albirea bilanţului regatului în termeni de respectare a drepturilor omului”, denunţă Walid al-Hathloul, fratele lui Loujain, care trăieşte în exil.
„Arestarea şi diabolizarea militantelor este proba, pentru ca ele să nu fie creditate cu reformele”, adaugă el.
Autorităţile saudite au fost presate de statele occidentale să le elibereze pe aceste militante, dintre care majoritatea au fost arestate în 2018, chiar înainte de ridicarea interdicţiei femeilor de a conduce.