Un plan de pace care nu are nicio şansă de a duce la instaurarea păcii. Este paradoxul planului de acord israeliano-palestinian pe care urmează să-l prezinte până marţi preşedintele Donald Trump, în contextul în care SUA şi-au pierdut statutul de mediator imparţial favorizând Israelul.

Acest plan menit, în gândirea preşedintelui american, să permită „acordul ultim” între israelieni şi palestinieni pe care niciunul dintre predecesorii săi nu a reuşit să-l obţină, a fost conceput în cea mai mare discreţie din 2017, sub conducerea ginerelui său Jared Kushner.
Prezentarea sa a fost amânată de mai multe ori, din cauza alegerilor israeliene cu repetiţie care nu au dus încă la formarea unui guvern. Atunci de ce acum, cu o lună înainte de un nou scrutin în Israel?

De ce acum?

Pentru că planul Trump „nu are nicio legătură cu pacea”, afirmă Dennis Ross, fost negociator american pentru Orientul Mijlociu.
„Este prima iniţiativă de pace al cărei obiectiv nu are nimic de a face cu israelienii şi cu palestinienii, nimic de a face cu procesul de pace, nimic de a face cu declanşarea negocierilor”, spune şi Aaron David Miller, care a avut un parcurs profesional similar.
Punerea în scenă este de altfel surprinzătoare, scrie France Presse într-un articol preluat de lorientlejour.com.
În loc de a-i reuni pe liderii celor două tabere în conflict pentru a le prezenta planul, Donald Trump i-a invitat în Biroul oval pe prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu şi pe rivalul său politic în alegerile de la 2 martie, Benny Gantz.
În fapt, Autoritatea palestiniană a rupt legăturile cu liderul de la Casa Albă când el a recunoscut Ierusalimul drept capitală a Israelului, la sfârşitul lui 2017. O decizie şoc urmată de altele în favoarea statului israelian şi împotriva palestinienilor, care consideră de atunci că Washingtonul nu mai poate pretinde rolul de „mediator imparţial”.

O mână de ajutor

Alte raţiuni justifică prin urmare calendarul acestui anunţ, notează France Presse. Mai întâi, estimează Aaron David Miller, acum expert în cadrul cercului de reflecţie Carnegie Endowment for International Peace, echipa Kushner vrea „să demonstreze că are într-adevăr un plan”. În contextul în care în noiembrie vor avea loc alegeri în SUA, acesta risca să rămână într-un sertar.
Pe termen scurt, adaugă Dennis Ross, „tot ce poate crea diversiune” este la fel de „binevenit” pentru Donald Trump şi Benjamin Netanyahu, confruntaţi cu un proces de impeachment şi respectiv o inculpare pentru corupţie.
Miliardarul american, care poate spera astfel să-şi consolideze sprijinul în rândul alegătorilor creştin evanghelici foarte ataşaţi de cauza israeliană, doreşte probabil şi să-i dea o mână de ajutor lui „Bibi”, „prietenul” său care îşi joacă supravieţuirea politică.
„Netanyahu crede probabil că asta îl va pune într-o poziţie de forţă pentru a rămâne prim-ministru într-un guvern de uniune naţională”, adaugă expertul din cadrul Washington Institute for Near East Policy.
Pe termen mai lung, Jared Kushner şi ambasadorul SUA la Ierusalim David Friedman,, cunoscuţi pentru poziţiile lor accentuat pro-israeliene, vor potrivit celor doi specialişti să lase o urmă, modificând durabil poziţia americană.
Este ceea ce de altfel au început să facă: Washingtonul a recunoscut suveranitatea israeliană asupra platoului Golan, a încetat să vorbească despre Cisiordania ca despre un teritoriu „ocupat” şi nu mai consideră coloniile israeliene drept „contrare dreptului internaţional”.

Două state?

Sunt tot atâtea lovituri date consensului internaţional la care s-a ajuns după decenii de diplomaţie, dar criticat de administraţia Trump drept „ineficient”.
Deşi se ştiu puţine despre conţinutul planului, numeroşi observatori, precum Dennis Ross şi Aaron David Miller, se aşteaptă ca el să confirme această tendinţă.
Proiectul ar putea de asemenea da undă verde pentru anexarea unei părţi a Cisiordaniei de către Israel şi să facă din Valea Iordanului frontiera orientală a statului israelian. Apoi, deşi anumite cartiere din Ierusalimul de Est ar putea fi plasate sub control palestinian, statutul acestei părţi a Oraşului Sfânt de capitală a unui viitor stat palestinian rămâne mai mult decât nesigur.
Va exista de altfel un viitor stat palestinian în propunerea americană? Donald Trump şi Jared Kushner au refuzat până acum să utilizeze acest termen, rupând cu poziţia tradiţională a comunităţii internaţionale în favoarea unei soluţii „cu două state”.
Dacă planul va prevede unul, „nu va fi stat decât cu numele”, „demilitarizat”, mult sub aşteptările palestinienilor, care vor recuperarea tuturor teritoriilor anexate în 1967, prezice Dennis Ross.
Susţinătorii demersului Casei Albe au contat multă vreme pe relaţiile înnodate de Jared Kushner cu monarhiile din Golf, precum şi pe contactele informale între anumite ţări arabe şi Israel. Speranţa lor este ca Arabia Saudită să preseze Autoritatea palestiniană să accepte planul de pace şi să profite de partea economică a proiectului dezvăluită în iunie, care prevede investiţii internaţionale de 50 de miliarde de dolari într-un interval de zece ani.
Aaron David Miller se îndoieşte însă că un astfel de scenariu s-ar putea concretiza. „În cel mai bun caz vor zice ‘poate’ pentru a nu-l îndepărta pe Trump”, crede el.