Antreprenorul şi filantropul canadian Jim Estill a reuşit să salveze câteva sute de refugiaţi sirieni începând din 2015 – pe banii lui şi cu ajutorul voluntarilor şi organizaţiilor religioase din micul oraş Guelph, în care locuieşte – cărora le-a asigurat cazare şi locuri de muncă sau le-a garantat creditele pentru a-şi deschide afaceri.

Când Jim Estill a văzut la televizor ororile războiului din Siria, el a decis că trebuie să facă ceva pentru a-i ajuta pe cei afectaţi. Un om de afaceri canadian de succes, el a jurat să ajute refugiaţi sirieni să se stabilească în Canada pentru că i s-a părut că este „lucrul care trebuie făcut”, scrie BBC într-un articol de pe 7 octombrie.
Toate acestea se întâmplau în 2015 când, deşi guvernul canadian lucra la o schemă pentru primirea refugiaţilor sirieni, omul de afaceri a fost nemulţumit de întârzieri. „Vedeam criza din Siria şi m-am gândit că guvernele occidentale nu făceau lucrurile suficient de repede”, afirmă bărbatul în vârstă de 62 de ani.

A plătit iniţial pentru mutarea a 50 de familii

Aşa se face că Jim Estill a decis să ia chestiunea în propriile mâini. A decis să cheltuiască 1,5 milioane de dolari canadieni (1,1 milioane de dolari americani) din propriii săi bani pentru a aduce refugiaţi sirieni din Orientul Mijlociu până în oraşul său natal Guelph, din provincia Ontario, aflat la 95 km vest de Toronto.
El a reuşit să facă acest lucru datorită unui program canadian numit „Private Sponsorship of Refugees Program (Programul pentru sponsorizarea privată a refugiaţilor”). Introdus în urmă cu 41 de ani, iniţial pentru a-i ajuta pe oameni să-şi părăsească ţara după războiul din Vietnam, acesta le permite cetăţenilor privaţi să aducă în Canada refugiaţi şi să-i ajute să se stabilească. Problema este că filantropii care doresc să apeleze la program trebuie să se angajeze să acopere cheltuielile refugiaţilor în primul an de şedere.

Estill a plătit iniţial pentru mutarea a 50 de familii siriene la Guelph, localitatea cu o populaţie de 135.000 de locuitori. Cazându-i pe unii în propria casă, el a colaborat îndeaproape şi cu organizaţiile religioase şi cu 800 de voluntari din oraş, precum şi cu societatea islamică locală.
Oamenii au ajutat cu camere libere sau au căutat apartamente goale, iar Armata Salvării a preluat iniţiativa în colectarea de haine groase care să-i ajute pe refugiaţi să reziste în timpul iernilor reci canadiene. Între timp, Jim Estill a aranajat ca fiecare familie siriană să aibă acces la consilieri în limbile engleză şi arabă, pentru a-şi putea înscrie copiii la şcoală, a începe să caute locuri de muncă, a deschide conturi bancare, etc.
El a reuşit să le asigure unui număr de 28 de refugiaţi joburi full-time la compania pe care o deţine şi o administrează, firma canadiană de electrocasnice Danby. Firma cu o cifră de afaceri anuală de 400 de milioane de dolari canadieni îşi are sediul la Guelph. Pentru alţi sirieni, Jim Estill a furnizat garanţiile financiare pentru a-i ajuta să-şi deschidă magazine în oraş şi să înceapă alte afaceri.

Jim Estill a ajutat acum la sponsorizarea a 89 de familii din Siria, reprezentând peste 300 de persoane. „Este vorba despre instalarea acestor oameni buni şi de a-i ajuta într-un moment dificil”, spune el.
Ahmad Abed, unul dintre sirienii care trăiesc acum la Guelph, şi-a părăsit ţara în 2016, după ce a fost lovit de un şrapnel într-un atac cu bombă din oraşul Homs. „Mulţumită dlui Estill şi programului de sponsorizare, Guelph este noua mea casă. Soţia mea chiar a deschis un magazin de ciorapi în centru”, a spus el.

„Le-a deschis ochii oamenilor, i-a scos din zona de confort”

În anii 1980, Jim Estill a început să lucreze în industria IT după ce a absolvit Universitatea Waterloo din Ontario cu o diplomă în inginerie. Însă în loc să o ia pe ruta corporatistă, el a început iniţial prin revânzarea computerelor din portbagajul maşinii sale.
Afacerea – EMJ Data Systems – a crescut constant în următorii 24 de ani, înainte de a fi cumpărată în 2004 de grupul IT american Synnex pentru 56 de milioane de dolari canadieni.
De asemenea, el a fost membru fondator al „Research in Motion”, compania canadiană care se află în spatele telefonului mobil Blackberry, dar a a avut şi alte investiţii de afaceri. În 2009 el a decis să se retragă de la Synnex, dar a păstrat un număr de funcţii executive, printre care şi cea de director la Danby.

În 2015 Jim Estill a devenit CEO la Danby şi a cumpărat compania de la grupul mamă doi ani mai târziu pentru o sumă nedezvăluită. Danby fabrică de la maşini de spălat şi frigidere, până la aparate de aer condiţionat.
„Ceea ce fac ca CEO este să construiesc sisteme şi procese şi am făcut la fel cu refugiaţii. Este la fel ca la Danby – nu fac eu electrocasnicele şi nu le vând personal, dar orchestrez lucrurile să meargă totul bine şi fac tot ce pot să-i ajut pe ceilalţi să-şi facă treaba”, spune Jim Estill.
Pentru activitatea sa de ajutorare a refugiaţilor, Jim Estill a primit în martie acest an Ordinul Canadei, a doua cea mai importantă decoraţie a ţării. Guvernatoarea centrală a Canadei, Julie Payette, care o reprezintă pe regina Elisabeta a II-a, a spus că a avut „reuşite extraordinare, dedicare faţă de comunitate şi şi-a servit naţiunea”.
Primarul din Guelph, Cam Guthrie, declară pentru BBC că Jim Estill este „un lider modest, cu picioarele pe pământ”.

„Pot să spun că ţine la oamenii pe care îi angajează şi la comunitatea din care face parte. Şi aducând mai mulţi oameni din afara Canadei în Guelph, Jim i-a făcut pe oameni să iasă din zona lor de confort, le-a deschis ochii să vadă ce se întâmplă în lume, dincolo de oraşul lor”, adaugă el.
Jim spune că poveştile pe care le-a auzit de la refugiaţii sirieni au făcut o impresie puternică asupra lui şi nu va putea să le uite prea curând. „Poveşti cu oameni care se întorc acasă şi găsesc casa distrusă, cu oameni care vorbesc la telefon cu un frate, după care convorbirea se întrerupe, iar apoi află că acel frate a murit”, relatează el.
„Aceste familii nu vor decât să fie fericite, la fel ca oricine altcineva. Vor un viitor fără frică şi violenţă. Şi ar trebui să-i primim cu braţele deschise, întrucât 99,9% dintre canadieni sunt şi ei imigranţi într-una anumit fel”, mai spune el.