Insula artificială, care are la bază 700.000 de peturi de plastic şi alte deşeuri recuperate din capitala economică a Coastei de Fildeş, a fost construită de francezul Eric Becker în laguna din Abidjan. „Insula plutitoare”, cum a numit-o el, are o suprafaţă de 1.000 mp şi conţine mai multe bungalouri, un bar-restaurant, o bucătărie, două piscine, un mic pod, câţiva arbuşti şi o promenadă circulară.

„Este cu adevărat o insulă artificială care pluteşte. Şi o putem deplasa”, spune Eric Becker, un fost antreprenor în domeniul informaticii care a vândut totul pentru a se consacra acestei aventuri nebuneşti în 2012.

Iniţial, francezul voia să se apuce de „construcţia unui catamaran de voiaj”. Însă „studiind construcţia şi flotabilitatea, am descoperit laguna” din Abidjan şi „mi-am imaginat insula”, explică el. „Laguna este frumuseţe şi… poluare”, explică el.

„Eric Bidon”

El a decis atunci să colecteze tot ce pluteşte: „sticle de plastic, bucăţi de polistiren, şlapi, etc.”

Pentru localnici, Eric Becker a devenit atunci „Eric Bidon”. „Cumpăram sticle de la oameni şi le adunam pe cele din lagună. Odată cu experienţa, am învăţat să urmărim vântul şi să găsim locurile în care se concentrau toate deşeurile”, povesteşte el.

Insula are o greutate de circa 200 de tone, având în centru o platformă de „beton uşor”, spune creatorul său, care nu vrea să dezvăluie cât l-a constat construcţia şi nici câţi bani necesită menţinerea ei în stare de funcţionare, relatează France Presse într-un articol preluat de geo.fr pe 25 august.

Pentru electricitate, Eric Becker recurge la un sistem combinat de energie solară, captată cu panouri, şi un grup electrogen. Insula este legată de ţărm printr-un cordon ombilical care furnizează apă potabilă. Laguna, poluată de industriile locale, activităţile portuare şi apele reziduale, este prea poluată pentru ca apa să poată să fie băută, utilizată pentru spălat, umplerea piscinelor sau pentru scăldat.

În 2018, francezul, care locuieşte pe insulă, a lansat hotelul cu două camere, precum şi activităţile de zi – restaurant, karaoke, piscină.

Apele uzate de pe insula artificială sunt deversate în prezent în lagună, aşa cum se întâmplă cu toată apa reziduală din sistemul de canalizare din Abidjan.

Eric Becker experimentează o nouă tehnică, asiatică, menită să transforme deşeurile în compost, precum şi o fosă septică care să poată fi instalată în apă, dar niciuna dintre aceste soluţii nu este încă operaţională.

În prezent el are circa o sută de clienţi pe săptămână, un amestec de ivorieni curioşi şi turişti străini sensibili la tema ecologiei.

„În competiţia cu marile hoteluri, era nevoie de un truc original precum o insulă plutitoare. Astăzi a devenit o atracţie turistică”, spune Mathurin Yao Saky, un fost jurnalist devenit consilier al lui Eric Becker, care încearcă să popularizeze „insula”.

Puterea exemplului

Clienţii par în orice caz cuceriţi de idee. „Este foarte original, este un loc atipic. Nu am văzut ceva echivalent nicăieri. Este o idee frumoasă să dai o a doua viaţă plasticului şi să faci din asta o mică realizare tehnică. Îmi place mult acest loc”, afirmă unul dintre ei, Charles Moliere, un francez de 28 de ani care lucrează pentru o mare companie şi care a descoperit insula datorită unui ghid de călătorie.

„Am descoperit situl pe internet şi azi îl vizitez. Cel mai mult m-a impresionat caracterul lui ecologic, într-un moment în care se vorbeşte foarte mult despre protecţia mediului. Acest domn a transformat deşeurile oraşului într-un loc agreabil. Ar trebui să dea cu adevărat de gândit. Mi-aş dori ca asta să inspire şi alte persoane”, susţine ivorianul Hamed Koné, inginer în informatică.

Pe termen scurt, Eric Becker speră să aibă mai mulţi clienţi seara pe insula încă puţin cunoscută. Însă pe termen lung şi-ar dori ca sistemul său să fie un exemplu şi pentru alţii şi să fie construite şi alte insule plutitoare pe deşeuri. „S-ar putea face, de exemplu, piscicultură într-o lagună curată. Insula atrage peştii, putem să staţionăm aici într-un mod ecologic”, explică el.

„Bineînţeles că există alte poluări, dar ce este frumos în această idee, este că transformăm ceva negativ – poluarea cu sticle de plastic – în ceva pozitiv. Dacă ar putea face fiecare acest lucru la nivelul său redus…”, mai spune el.