Proiectele de extindere urbană ale Chinei pe insule artificiale în Sri Lanka, Malaezia sau Filipine provoacă îngrijorare în Asia şi nu numai. În cele trei ţări, voci din ce în ce mai insistente avertizează asupra impactului de mediu al acestor proiecte faraonice, lipsei de transparenţă privind finanţarea şi riscului de a atrage o creştere a îndatorării.

Aceste proiecte sunt legate de „noile drumuri ale mătăsii”, numite oficial „Belt and Road Initiative” (BRI), un program amplu demarat în 2013 de finanţare a unor infrastructuri terestre şi maritime în valoare de peste 1.000 de miliarde de dolari în restul Asiei, Europa şi Africa.
Beijingul a găzduit de joi până duminică în jur de 40 de şefi de stat şi de guvern în căutare de investiţii, reuniţi în cadrul unui summit, al doilea de acest gen, dedicat acestui program.
BRI este suspectat, în principal în ţările occidentale, că este înainte de toate un mijloc pentru China de a-şi folosi excedentele în ţări sărace, invitate să se îndatoreze la băncile chinezeşti pentru a construi infrastructuri uneori inutile. Criticile atrag atenţia şi asupra faptului că partea leului este rezervată companiilor chinezeşti, relatează geof.fr pe 25 aprilie, într-un articol preluat de pe France Presse.

Ţări precum SUA şi India se arată foarte sfidătoare faţă de BRI. În Uniunea Europeană, Italia s-a alăturat acestui program în martie, provocând scepticism şi îngrijorări.
Proiectele BRI „se înscriu în tabloul general care arată că China câştigă rapid influenţă mondială”, afirmă Wang Jiangyu, profesor asociat la facultatea de drept a Universităţii din Singapore.
În Sri Lanka, un proiect de 1,4 miliarde de dolari, Port City, a fost demarat în apropiere de Colombo, capitala ţării, care îşi va dubla mărimea. Acesta va servi drept bază pentru Beijing în Asia de Sud, dar şi drept „machetă demonstrativă pentru schimbarea enormă pe care China o poate aduce prin BRI în aceste ţări, în special cele mai puţin dezvoltate”, adaugă Wang Jiangyu.

„Capcana datoriei”

Două treimi din terenurile câştigate de Colombo din Oceanul Indian – 270 de hectare în total, aproape de un port de apă adâncă – se vor afla sub control chinezesc timp de 99 de ani. Lucrările de desecare au fost terminate la jumătatea lunii ianuarie, iar acum va începe construcţia unor imobile de mare înălţime. Obiectivul este de crea o platformă financiară susceptibilă să rivalizeze cu Dubai şi Singapore.
Insulele artificiale aduc speranţa unei dezvoltări economice cu adevărat necesare unor ţări sărace ca Sri Lanka, lovită de atentate sângeroase de Paştele catolic. Pe de altă parte, planează riscul unei „capcane ascunse a datoriei”, avertizează Ranil Senanayake, un fost consilier al ministerului care supervizează proiectul.

„Sistemele noastre de canalizare şi de colectare a deşeurilor cedează din toate părţile. Cum vom putea integra un oraş care se pretinde de clasă mondială?”, a declarat el pentru France Presse. „Trebuie fie să ne îndatorăm puternic pentru a oferi aceste servicii, fie să trecem în seama contribuabililor srilankezi o povară grea”, adaugă el.
Dobânda pentru creditele chineze în Sri Lanka este de circa 6,5%, dublul celei solicitate de alte state mari creditoare, precum India sau Japonia, afirmă Dushni Weerakoon, un economist independent.
Incapabile să-şi ramburseze datoriile, autorităţile de la Colombo au fost nevoite să cedeze Beijingului, la finalul lui 2017, controlul complet pentru 99 de ani a portului de apă adâncă Hambantota.

Transparenţa, o iluzie

Lipsa de transparenţă în acordurile încheiate cu diverse ţări pentru proiectele din cadrul BRI este şi ea un motiv de controversă.
Proiectul Port City este gestionat de grupul de stat chinez Communications Construction Company (CCCC), ai cărui reprezentanţi vor participa, potrivit media locale, la un „organism de conducere” care să supervizeze toate deciziile de investiţii.
„Marele public este lăsat în ignoranţă vizavi de acest organism de conducere şi asta creează incertitudini majore privind suveranitatea şi integritatea teritorială a ţării”, afirmă Ranil Senanayake.
Ministrul srilankez al reformelor economice, Harsha de Silva, implicat în crearea acestui organism, nu a putut fi contactat pentru a discuta despre acest subiect, potrivit France Presse. La rândul lor, CCCC şi filiala ei srilankeză au refuzat orice comentariu.

În Malaezia, proiectul Forest City, un oraş ecologic futurist de 1.370 de hectare pe patru insule artificiale, este realizat de o societate comună a gigantului chinez al imobiliarelor, Country Garden, cotat la bursa din Hong Kong, şi Esplanade Danga 88, o companie aflată parţial în mâinile lui Ibrahim Iskandar, puternicul sultan din Johor, un stat din sudul Malaeziei.
Mult înainte de finalizarea prevăzută să aibă loc în 2035 a acestui proiect evaluat la 100 de miliarde de dolari, două treimi din unităţile locative sunt deja vândute unor cumpărători chinezi.
„Una dintre funcţiile subiacente ale BRI este de a-i ajuta pe chinezi şi companiile chineze să se dezvolte în regiune şi în lumea întreagă”, subliniază Will Doig, autor al unei cărţi despre expansiunea chineză „High-Speed Empire : Chinese Expansion and the Future of Southeast Asia”.

Îngrijorări pentru mediu

Să construieşti insule este „mai rapid şi mai ieftin” pentru că nu trebuie să-i muţi pe locuitori, spune un fost angajat al Country Garden. Dar asta provoacă îngrijorări privind mediul, eroziunea coastelor, soarta pescarilor şi a oraşelor vecine.
În Filipine, cei care se opun unui proiect de insulă artificială se tem de riscurile crescute de inundaţii şi de ambuteiaje la Manila. „Avem deja dificultăţi în a rezolva aceste probleme şi încercăm să adăugăm la ele?”, se întreba în februarie un apărător filipinez al mediului, Mark Anthony Abenir, pe site-ul de informaţii Rappler.
La Colombo, avocatul Hemantha Withanage a dat în judecată entitatea chineză care gestionează proiectul şi guvernul din Sri Lanka, estimând că nu a existat o evaluare veritabilă a impactului său de mediu. În plus, acesta afectează modul de viaţă a 15.000 de pescari şi, potrivit avocatului, compensaţiile care le-au fost propuse acestora au „dispărut” în buzunarele responsabililor locali.