Celule în adormire care comit atacuri criminale, mii de jihadişti în închisori, iar familiile lor internate în tabere suprapopulate. La o lună după ce gruparea Statul Islamic şi-a pierdut „califatul”, pericolele şi provocările abundă în Siria. La Mosul, în fosta „capitală” a Statului Islamic în Irak, recucerită în urmă cu aproape doi ani de la gruparea jihadistă, armele se găsesc pe toate drumurile, iar multe voci spun că situaţia va amplifica insecuritatea în loc să o diminueze.

Pe 23 martie combatanţii kurzi şi arabi din Forţele democratice siriene (FDS) proclamau victoria asupra Statului Islamic, după ce au cucerit ultimul său fief în estul Siriei, la finalul unei ofensive susţinute de o coaliţie internaţională condusă de Washington.
În „califatul” său autoproclamat în 2014 în regiunile cucerite în Siria şi în Irakul vecin – un teritoriu la fel de mare ca Marea Britanie – gruparea ultra-radicală şi-a înfiinţat propriile instituţii: producea petrol, bătea monedă şi avea o „poliţie de moravuri”.
Acum acest proto-stat, unde mii de combatanţi străini s-au alăturat organizaţiei jihadiste cele mai temute din lume, responsabilă pentru comiterea de atacuri sângeroase pe mai multe continente, pare ceva îndepărtat.
Însă jihadiştii Statului Islamic, acum dispersaţi în deşertul care se întinde din centrul Siriei până la frontiera irakiană, reprezintă în continuare o ameninţare, iar celulele în adormire reuşesc să lovească, relatează linternaute.com pe 21 aprilie, într-un articol preluat de pe France Presse.
O dovadă sunt atacurile comise în 48 de ore, săptămâna trecută, de combatanţii Statului Islamic, în estul Siriei. Bilanţul a fost de 35 de morţi, cel mai sângeros de la înfrângerea grupării. Câteva zile mai devreme, un dublu atentat al Statului Islamic s-a soldat cu 13 morţi la Raqqa, în nordul ţării.
„ISIS este mereu o ameninţare. Atacurile au scăzut în amploare, însă gruparea rămâne capabilă să le comită cu regularitate, în fiecare săptămână”, a declarat Tore Hamming, expert în mişcările jihadiste din cadrul Institutului universitar european.

„Prioritatea este judecarea criminalilor”

Organizaţia jihadistă „este foarte activă şi va rămâne”. „Efectivul redus al forţelor americane nu va rezolva în întregime” această problemă, a declarat el, aluzie la decizia SUA de a menţine circa 400 de soldaţi din cei aproximativ 2.000 desfăşuraţi în Siria.
Potrivit analistului Nicholas Heras, din cadrul Centrului pentru o nouă securitate americană, există o „reţea de agenţi care pot executa ordinele” Statului Islamic în teren.
„Strategia de resuscitare a ISIS depinde în mare parte de menţinerea legăturilor puternice cu anumite triburi locale în estul sirian şi în vestul irakian”, a subliniat el.

Soarta miilor de jihadişti arestaţi de FDS şi a familiilor lor rămâne, în opinia lui, o mare problemă pentru FDS şi comunitatea internaţională.
„Am solicitat formarea unui tribunal internaţional pentru judecarea acestor terorişti: crimele lor, răpirile, distrugerile, au fost comise în această regiune”, a declarat Abdel Karim Omar, însărcinat cu afaceri externe în cadrul administraţiei autonome kurde care controlează regiunile din nordul şi nord-estul sirian.
Jihadiştii au semănat teroarea cu atentate sângeroase. Ei au comis nenumărate atrocităţi, reducând la sclavie femeile din minoritatea yazidi, filmând uciderea homosexualilor şi jurnaliştilor.
„Prioritatea noastră este judecarea criminalilor”, a mai spus Abdel Karim Omar, reamintind că administraţia sa contează pe cooperarea comunităţii internaţionale.

„Bombe cu întârziere”

Iniţial, autorităţile kurde au cerut trimiterea în ţările lor de origine a jihadiştilor străini. O solicitare în mare parte ignorată de occidentali. Însă într-o operaţiune inedită în Europa prin amploarea ei, Kosovo a anunţat repatrierea din Siria a 110 cetăţeni, aproape în totalitate soţii sau copii ai jihadiştilor Statului Islamic.
În opinia expertului Tore Haming, „nici Siria, nici Irakul nu au resursele sau stabilitatea politică pentru a gestiona cum trebuie un asemenea număr de deţinuţi” jihadişti.
Iar cabinetul de analiză de securitate Soufan Center avertizează în privinţa transformării centrelor de detenţie în „teren fertil” pentru mai multă radicalizare, dar şi împotriva „riscului major” de „tentative de evadare orchestrate de Statul Islamic”.
Kurzii vor ajutor internaţional pentru a amenaja închisori adaptate la pericol. De asemenea, ei solicită ajutoare pentru a răspunde nevoilor în taberele de strămutaţi, unde se îngrămădesc zeci de mii de persoane care au fugit din calea luptelor împotriva jihadiştilor.

„Contribuţia comunităţii internaţionale, a agenţiilor ONU şi a ONG-urilor este foarte scăzută. Ea reprezintă abia 5% din nevoi”, a spus Abdel Karim Omar.
Numai în tabăra Al-Hol, din nord-estul ţării, au fost instalate peste 73.000 de persoane, potrivit ONU. ONG-urile au tras semnalul de alarmă privind o serie de probleme grave, precum malnutriţia acută la copii sau lipsa îngrijirilor medicale.
În plus, taberele găzduiesc 12.000 de cetăţeni străini, 4.000 de femei şi 8.000 de copii ai jihadiştilor, aflaţi sub înaltă supraveghere, a mai afirmat Omar.
„Dacă aceşti copii nu sunt trimişi în ţara lor, reeducaţi şi reintegraţi în societate, ei vor fi viitori terorişti şi bombe cu întârziere”, a avertizat el.

La Mosul, armele se vând peste tot

În Irak, unde teritoriile ocupate de ISIS au fost recucerite cu mai mult timp în urmă, situaţia este puţin diferită. Însă şi aici securitatea rămâne principala preocupare. La Mosul, recucerit în urmă cu aproape doi ani de la jihadişti, puştile şi pistoalele sunt în vogă. Pentru vânătoare, dar şi pentru protecţia locuitorilor din marele oraş din nordul Irakului, care se tem în continuare pentru viaţa lor.
Anul trecut, o lege care nu autoriza vânzarea de arme de vânătoare civililor a fost amendată pentru a le permite acestora să cumpere pistoale şi arme semiautomate. Însă pentru experţi proliferarea armelor nu este sinonimă cu mai multă securitate în acest oraş în care atrocităţile comise de gruparea Statul Islamic au lăsat urme adânci.

Unul din proprietarii celor jumătate de duzină de magazine de arme înregistrate la Ministerul de Interne în ultimele luni la Mosul dă asigurări că „70% din vânzări reprezintă puşti de vânătoare”.
Acest irakian în vârstă de 40 de ani, care preferă să vorbească sub acoperirea anonimatului, spune că are „numeroşi clienţi” care au „un permis de port armă” şi chiar, în cazul multora, „o legitimaţie de membru al forţelor armate”.
„Vindem atât civililor, cât şi militarilor”, confirmă proprietarul unui alt magazin, care refuză şi el să-şi spună numele, relatează site-ul actualite-israel.com pe 21 aprilie, într-un articol preluat de pe France Presse.

Oameni de afaceri şi militari

Printre civili, există destui vânători. Dar şi „oameni de afaceri sau jurnalişti”, profesii care pot atrage ameninţări la Mosul, explică el.
Potrivit centrului de cercetare din Geneva Small Arms Survey, rata de deţinere a unei arme de către civili în Irak este una dintre cele mai ridicate din lume: în jur de o persoană din cinci deţinea o armă în 2018.
Abu Nizar poartă în permanenţă un pistol la brâu şi păstrează un kalaşnikov în biroul său de schimb, pentru că mulţi „proprietari de case de schimb şi comercianţi” au fost atacaţi.

Militar de profesie, Hamed Hassan examinează armele expuse în vitrină şi încărcătoarele. Când pleacă acasă, fără arma de serviciu, acest irakian de 21 de ani spune că nu mai are nimic pentru „protecţia personală”, în condiţiile în care „securitatea este încă fragilă”.
În provincia Ninive, unde se află Mosul, sute de jihadişti se ascund în zone muntoase sau deşertice care se învecinează cu Siria aflată în război, spun responsabili pentru securitate. Şi chiar dacă Statul Islamic nu mai deţine niciun teritoriu, atacuri, în special asupra militarilor, în serviciu sau în timpul liber, sunt semnalate cu regularitate.

Piaţa neagră

În oraş – devenit după invadarea ţării de către SUA în 2003 un bastion al insurecţiei anti-americane, apoi al Al-Qaida, înainte ca Statul Islamic să facă din el „capitala” sa în Irak – armele erau deja omniprezente.
Profitând de haos, Statul Islamic a ocupat în 2014 unităţile militare şi ale echipamente militare părăsite. Ulterior, toate comunităţile s-au dotat cu grupuri de autoapărare, uneori înarmate de stat.

Deşi autorităţile au anunţat în mai multe rânduri că au cucerit camioane de arme şi explozibili, destinate potrivit acestora jihadiştilor, „arme uşoare de toate felurile alimentează piaţa neagră”, a declarat pentru France Presse un responsabil al serviciilor de securitate.
Sub acoperirea anonimatului, el intră în detalii: „Unele au fost furate, altele recuperate după fuga jihadiştilor sau intrate în contrabandă” în nordul Irakului.
În acelaşi timp, magazinele aduc în oraş, legal, mitraliere şi alte arme americane, ruseşti, chinezeşti sau croate, la preţuri între 500 de dolari, salariul mediu în Irak, şi 5.000 de dolari.

Traumatism şi criminalitate

În Irak, 130 de magazine de arme au obţinut licenţe în ultimii ani, dar să vinzi arme în provincia Ninive nu este un lucru lipsit de importanţă, îşi exprimă îngrijorarea sociologul Ali Zeidan.
Timp de trei ani, Statul Islamic a făcut legea. Pe copii, jihadiştii, mereu înarmaţi, îi învăţau matematică adunând grenade şi arme de asalt. Adolescenţilor li se impunea un antrenament militar, iar simplii trecători erau executaţi sau supuşi pedepselor corporale în piaţa publică.
Dincolo de traumatism, aceste arme puteau sfârşi în mâini nepotrivite şi surse de securitate şi-au exprimat îngrijorarea privind îmbogăţirea, în urma bătăliilor, a arsenalului grupurilor armate care proliferează în regiune.
„Mosulul a fost recucerit recent, există încă celule teroriste clandestine”, avertizează Zeidan. În plus, într-o regiune devastată de lupte şi unde reconstrucţia a început cu dificultăţi, „criminalitatea va creşte” cu toate aceste arme în circulaţie, adaugă el.
„Situaţia din Mosul nu este atât de stabilă pe cât vor să vă facă să credeţi autorităţile”, spune politologul Amer al-Beik.
„Vânzarea de arme civililor va avea un impact negativ asupra securităţii astăzi, dar şi în viitor”, avertizează el.