Într-o zi Mariam s-a stropit cu benzină, a aprins un chibrit şi şi-a dat foc. Tânăra irakiană plănuia această sinucidere din ziua în care tribul său a casătorit-o cu forţa cu vărul ei, în numele unei vechi cutume. Ea este una dintre victimele „nahwa”, o cutumă ancestrală care le permite bărbaţilor dintr-un trib să forţeze o femeie să se mărite cu un membru al clanului.

După trei zile în spital, această locuitoare din provincia Missan s-a stins în cele din urmă, la vârsta de 22 de ani, în septembrie 2018, îşi aduce aminte şeicul Haydar Saadun. „Un coleg de la universitate dintr-un alt trib i-a cerut mâna”, a relatat pentru France Presse acest demnitar din tribul Bani Lam, la Amarah, la 350 km sud de Bagdad, relatează France Soir într-un articol de pe 18 aprilie.
„Verii lui Mariam au refuzat”, a explicat el, „şi mi-au spus că au drepturi asupra ei datorită ‘nahwa’ „. Această cutumă ancestrală le permite bărbaţilor dintr-un trib să refuze să acorde mâna unei femei pentru a o forţa să se mărite cu un membru al clanului lor.
De decenii, şeicul Haydar Saadun a văzut femei suferind din cauza acestui obicei. Pentru a o ajuta pe Mariam, el a încercat în van să intervină pe lângă bărbatul care voia să se căsătorească cu femeia împotriva voinţei ei.

„Acceptă-ţi soarta”

Bărbatul, „deja căsătorit, tată de mai multe ori şi fără studii superioare, în timp ce Mariam studia la universitate”, i-a respins pledoaria. „Mi-a spus: ‘mi-e indiferent, mă voi căsători cu ea şi voi şterge pe jos cu ea’ „, a povestit şeicul.
Dacă un demnitar al tribului a intervenit este pentru că familia lui Mariam însăşi nu avea altă alegere decât să se supună legii tribale, care nu poate fi încălcată decât cu riscul dezonoarei sau a unor represalii uneori sângeroase.
Karima al-Tai, de 50 de ani, a văzut de aproape ravagiile acestei legi. Verişoara sa Sahar a trăit „douăzeci de ani de infern” după ce a fost oferită drept „compensaţie” unui alt trib, pentru a respecta o altă tradiţie, cea a „fasliya”.

O „fasliya” este o femeie „oferită” pentru a plăti preţul sângelui şi a lega două clanuri pentru a împiedica viitoare înfruntări.
„În urmă cu 20 de ani, a izbucnit un conflict între tribul meu şi un altul. Un bărbat din celălalt trib a fost ucis”, a povestit Karima al-Tai, militantă pentru drepturile femeilor. Pentru a calma chemările la răzbunare, tribul ei a oferit „cinci femei virgine”, printre care şi Sahar.
Odată ajunsă în casa soţului ei, Sahar a suferit rele tratamente şi insulte, a povestit verişoara ei. Iar când se plângea „părinţii ei răspundeau: ‘eşti fasliya, acceptă-ţi soarta’ „. Iar stigmatul s-a transmis. Copiii lui Sahar sunt încă numiţi „copiii fasliya”, povesteşte ea.

Triburile fac legea

În Irak, unde originea şi numele joacă un rol important în toate domeniile – loc de muncă, căsătorie şi chiar politică – numeroase afaceri sunt reglate între clanuri, departe de tribunale.
Până la căderea dictatorului Saddam Hussein în 2003, dreptul prevala asupra triburilor. Însă, de atunci, situaţia s-a schimbat: legea nu mai este mereu aplicată, din cauza privilegiilor, de teama corupţiei şi a represaliilor, şi adesea consiliile locale şi familiile sunt cele care organizează medierea şi compensarea.
Aceste cutume, pregnante în zone rurale precum sudul – mai puţin alfabetizate şi ai căror locuitori spun că au fost abandonaţi de autorităţile centrale – sunt însă respectate şi la Bagdad, dă asigurări şeicul Adnan Khazali. Demnitar în cartierul cu o populaţie numeroasă Sadr City, el dă asigurări că a auzit despre astfel de sentinţe pronunţate în consilii tribale.
Câte femei sunt victime ale acestor tradiţii în întreaga ţară şi câte încearcă să-şi pună capăt zilelor, aşa cum a făcut-o Mariam, din cauza lor? În Irakul conservator în care sinuciderea este un tabu, este imposibil de găsit cifre exacte, notează France Presse.

În provincia Missan, unde potrivit UNICEF peste o treime dintre femei se căsătoresc înainte de majorat, 14 femei s-au sinucis din 2017. De asemenea, alte 184 au încercat să se sinucidă, potrivit unei statistici oficiale. Dar nimeni nu furnizează detalii privind motivele actului lor.
La Basra, în sudul ţării, un studiu efectuat în 2017 pe un eşantion de 62 de femei care au încercat să se sinucidă furnizează totuşi câteva indicii: în 80% din cazuri, aceste femei au spus că au făcut gestul disperat din cauza unor diferende familiale, în special pe tema căsătoriei lor.

Legile „nu se aplică”

În 2015, un trib din Basra a oferit 50 de „fasliya” altui trib, provocând o vie emoţie. Marele ayatollah Ali Sistani, cea mai înaltă autoritate religioasă pentru majoritatea şiiţilor din Irak, a cerut chiar renunţarea la această practică. Fără succes până în prezent.
Pentru Maytham al-Saadi, profesor universitar la Missan, este vorba despre „sclavie modernă”, pe care triburile o folosesc în prezent „pentru orice pretext, în condiţiile în care anterior numai preţul sângelui era plătit astfel”.
Aceste practici sunt contrare legii: ele reprezintă infracţiuni potrivit Codului statutului persoanei din Irak din 1959. Să căsătoreşti cu forţa o femeie invocând „nahwa”, de exemplu, este o practică pasibilă de „trei ani de închisoare pentru o rudă de gradul unu şi zece ani de închisoare pentru o rudă mai îndepărtată”, reaminteşte Maytham al-Saadi.
Însă pentru ca aceste practici să scadă în amploare, estimează deputata Intissar al-Jubouri, trebuie mizat mai degrabă pe educaţie.
Să promulgi noi legi necesită timp şi provoacă vii dezbateri, a declarat ea pentru AFP, după ce a făcut parte timp de mai mulţi ani din comisia parlamentară pentru drepturile femeilor.
Şi, în primul rând, textele legale deja în vigoare „nu sunt aplicate, pentru că nicio femeie nu depune plângere împotriva propriei sale familii”.