Furdiki şi Nima Doma nu şi-au imaginat niciodată că într-o zi vor încerca să escaladeze Everestul, muntele care le-a ucis soţii, într-o „expediţie a celor două văduve” care sfidează tradiţiile patriarhale şi dominaţia masculină din alpinism.

Provenite din etnia nepaleză a şerpaşilor, ale căror capacităţi fizice la altitudine le-au făcut numele sinonim cu cel de ghid montan de mare înălţime, aceste două femei vor încerca să ajungă pe acoperişul lumii în scurtul sezon de primăvară al Everestului, care începe în aprilie pentru aclimatizarea în vederea unui asalt final asupra vârfului în luna mai.
Ele formează o echipă care era de neimaginat în urmă cu câţiva ani. „Bărbaţii sunt cei care escaladează. Noi aveam alte lucruri de făcut. Eu gestionam un magazin de ceai şi mă ocupam de familie. Nu mă gândeam la ascensiuni montane”, a declarat pentru France Presse Furdiki, de 43 de ani, într-o clipă liberă în timpul unui antrenament pe un zid de escaladă de la Kathmandu, potrivit unui articol preluat vineri, 29 martie, de linternaute.com.

Însă în 2013 s-a petrecut tragedia. Soţul ei a murit pe Everest în timp ce instala corpuri fixe pentru a le permite alpiniştilor să atingă vârful de 8.848 metri înălţime.
Ca atâtea femei şerpaşe înaintea ei, Furdiki s-a pomenit singură şi nevoită să asigure nevoile familiile, cu trei copii în îngrijire şi cu stigmatul social al faptului că devenise văduvă. Pe subcontinentul indian, văduvele sunt adesea considerate ca aducătoare de ghinion şi ostracizate.

Un mesaj pentru văduve

În anul următor, în 2014, s-a produs un alt accident şi de această dată în calea tragediei s-a aflat Nima Doma. Soţul ei a murit împreună cu alţi 15 şerpaşi, într-o avalanşă de pe gheţarul situat la poalele muntelui, punct de trecere obligatoriu pe calea tradiţională de escaladare a Everestului.
„După moartea soţilor noştri, am petrecut luni de zile plângând acasă şi gândindu-ne la ei. Dar trebuia să ne ocupăm de familiile noastre şi de noi înşine. Nu este un lucru uşor de făcut ca văduvă”, spune Nima Doma, în vârstă de 37 de ani.
Cele două femei au căutat atunci joburi ca ghizi pentru excursionişti la Kathmandu. Ele se intersectau adesea într-o stupa budistă, unde aprindeau lămpi cu unt în memoria soţilor lor defuncţi. „Am început să ne spunem poveştile, necazul, şi să vorbim despre ceea ce trebuie să facem în viaţă”, relatează Furdiki.

După câteva excursii ca amatoare, ele s-au alăturat unui grup de alpinism. Foarte repede le-a venit şi a crescut în ele ideea de a urca pe Everest.
Pentru a se pregăti, ele au realizat cu succes în noiembrie ascensiuni pe Island Peak şi Chulu Far East, vârfuri de peste 6.000 de metri altitudine.
„Au crescut pe munte”, spune Ang Tshering Lama, ghid în cadrul societăţii de alpinism care le organizează expediţia pe Everest. „Ca căţărătoare ele sunt foarte puternice şi hotărâte”, adaugă el.
„Vrem să urcăm pe Everest cu un mesaj pentru văduve şi femeile celibatare. Nu valorăm cu nimic mai puţin decât ceilalţi, suntem capabile să realizăm orice”, a spus Nima Doma.

„O dublă provocare”

„Expediţia celor două văduve” va avea loc într-un moment în care lumea foarte masculină a alpinismului se deschide puţin câte puţin femeilor. În 2018, 18 femei au ajuns pe Everest, un număr record, potrivit autorităţilor nepaleze care se ocupă de turism. Numărul este totuşi foarte mic în comparaţie cu totalul de 807 alpinişti bărbaţi care au escaladat Everestul anul trecut, potrivit acestui bilanţ.
Deşi femeile ghid devin din ce în ce mai populare, aproape 4.000 de bărbaţi şerpaşi au ajuns până în prezent pe acoperişul lumii, faţă de doar 34 de femei din această etnie, potrivit Himalayan Database.
Alpinista profesionistă Lhakpa Sherpa, de 44 de ani, a cucerit Everestul de nouă ori, dar ea este o excepţie în domeniu.
„Femeile sunt rar încurajate să se îndrepte spre alpinism”, explică Dawa Yangzum din etnia şerpaşilor, singura ghidă nepaleză deţinătoare a unei certificări internaţionale.

Societatea şerpaşilor, ca şi în cazul altor grupuri etnice din Nepal, este conservatoare şi patriarhală. În această ţară, se aşteaptă de la femei şi de la fiice să aibă grijă de casă în timp ce bărbaţii pleacă pe munte.
Mulţi dintre ei nu se mai întorc însă niciodată. În jur de o treime dintre decesele produse în istoria ascensiunii Everestului sunt ale unor şerpaşi, potrivit Himalayan Database. Aceştia lasă în urma lor familii fără mijloace de subzistenţă.
Pentru văduve, „este dificil şi derutant”. „Ele depind în mod normal de soţul lor şi nu au educaţie şcolară. Şi deodată ele se trezesc cu responsabilitatea de a susţine familia”, spune Tsering Dolker, din cadrul Juniper Fund, un ONG care ajută familiile şerpaşilor decedaţi pe munte.
Din punctul de vedere al lui Dawa Yangzum, „Furdiki şi Nima Doma vor trebui să facă faţă unei duble provocări în acest domeniu – ca femei şi ca văduve”.