Presiunea internaţională şi declinul economic forţează Islamabadul să ia în serios militanţii anti-India. Pakistanul trebuie să meargă mai departe decât în trecut cu măsurile împotriva grupurilor militante de pe teritoriul său care vizează statul vecin cu care a ajuns până în pragul războiului după un atentat sinucigaş din Kashmir pentru a convinge India şi comunitatea internaţională că nu acţionează doar de formă.

Moscheea şi seminarul al-Quba era, până de curând, un veritabil stup prin activitatea sa intensă. Complexul foarte vast, care se află într-un cartier liniştit din capitala Pakistanului, este un centru al îndoctrinării religioase şi ideologice pentru cei care aşteaptă să pună mâna pe arme împotriva forţelor indiene din Kashmir.
Acum însă, intrarea în seminar este închisă. Doi poliţişti în uniforme de poliţie, care stau într-o camionetă neagră şi citesc ziare, sunt postaţi afară. Strada, pe care se află de obicei o mulţime de studenţi, este goală.
Al-Quba este locul în care se găsesc birourile Jamaat-ud-Dawa, o aşa-zisă organizaţie caritabilă care furnizează ajutoare umanitare şi îngrijire medicală de bază în întreg Pakistanul, dar şi o grupare desemnată de Consiliul de Securitate al ONU drept un paravan pentru gruparea militantă Lashkar-e-Taiba. Închiderea ei reprezintă un test prin care Pakistanul, care de multă vreme s-a angajat să anihileze organizaţiile teroriste ce îi folosesc teritoriul pentru a lansa atacuri asupra Indiei, va trebui să dovedească că îşi respectă într-un final promisiunile, scrie The Atlantic într-un articol de pe 11 martie.
Întrebările care apar sunt unele care au legătură cu modul în care puterea este repartizată în Pakistan. Poate un lider civil ales să exercite controlul asupra puternicei armate a ţării? Este cu adevărat dispus Pakistanul să renunţe la sprijinul pentru grupurile armate pe care le-a folosit ca interpuşi de decenii? Îşi schimbă cu adevărat Pakistanul – care a provocat frustrare mai multor guverne succesive ale SUA şi probabil niciunuia mai mult decât celui al lui Donald Trump – politica externă şi poziţiile din domeniul securităţii dincolo de focusarea pe India vecină?

Se schimbă ceva de data asta?

Decizia de a închide moscheea al-Quba şi 181 de alte aşezăminte a fost luată după escaladarea tensiunilor între India şi Pakistan în urma atentatului sinucigaş de luna trecută care a vizat un convoi paramilitar indian, soldat cu moartea a 40 de soldaţi. Într-o înregistrare video dată publicităţii după atentat, un locuitor de 20 de ani al Kashmirului administrat de India jură supunere Jaish-e-Mohammed (JeM), un grup militant cu baza în Pakistan care a comis zeci de atacuri grave împotriva forţelor de securitate indiene în Kashmir şi nu numai.
India a acuzat agenţia de Informaţii pakistaneză Inter-Servicii (ISI) că îl „controla” pe atacatorul sinucigaş, o acuzaţie pe care Pakistanul a negat-o cu vehemenţă. Totuşi, după atentatul asupra convoiului, cele două ţări au lansat fiecare lovituri aeriene pe teritoriul celeilalte, cel puţin un avion de luptă indian fiind doborât de forţele pakistaneze.
Ultima campanie de combatere a terorismului lansată de Islamabad, alături de eliberarea pilotului avionului indian doborât care fusese capturat de Pakistan, a contribuit la diminuarea tensiunilor. Autorităţile de la New Delhi au acuzat însă în trecut Islamabadul că a pedepsit de formă grupuri precum JeM şi LeT, arestându-le liderii numai pentru a-i elibera şi a le permite să-şi redeschidă seminariile câteva luni mai târziu.

Va fi de această dată ceva diferit, în condiţiile în care Pakistanul are un guvern nou condus de premierul Imran Khan?
Pakistanul a vizat anterior gruparea Tehrik-i-Taliban Pakistan (TTP) şi aliaţii săi – care au comis atentate sinucigaşe şi alte atacuri din 2007 într-un efort de a impune o interpretare strictă a legii islamice în ţară – printr-o serie de operaţiuni militare.
Ultima ofensivă, care a început în 2014, a dus la mii de victime în rândul TTP, potrivit autorităţilor de la Islamabad, şi la alungarea grupării de pe teritoriul Pakistanului în Afganistanul vecin, însoţită de o diminuare a violenţelor. Dar deşi armata pakistaneză insistă că nu face distincţie între grupurile militante, organizaţiile axate pe India precum JeM sau LeT au fost în mare parte ocolite în timpul acestor acţiuni.
JeM şi LeT – dintre care ultima este acuzată de atacurile de la Mumbai din 2008 în care au fost ucise peste 160 de persoane – au fost ambele interzise de legea pakistaneză ani de zile, dar aripile lor caritabile şi de educaţie activează la vedere şi cu impunitate în Pakistan. Ambele grupuri sunt vizate de sancţiuni ale ONU, iar fondatorul şi liderul LeT, Hafiz Muhammad Saeed, are pe capul său o recompensă de 10 milioane de dolari oferită de SUA. Islamabadul susţine că a încercat să aplice sancţiunile împotriva grupurilor, dar întrucât indivizii implicaţi nu au fost niciodată condamnaţi de un tribunal pakistanez, blocările conturilor sunt de obicei anulate la apel de sistemul judiciar.

O abordare pe trei axe

Oficialii insistă că sunt serioşi în a trece la acţiune după ultima criză. În prima parte a lunii, guvernul a adoptat o nouă reglementare birocratică care autorizează aplicarea sancţiunilor ONU în cazul unor grupuri militante cu baza în Pakistan, deşi dispoziţia a fost contestată în apel. Birourile LeT din oraşele din estul ţării Lahore şi Muridke au fost şi ele închise. De asemenea, autorităţile au reţinut cel puţin 44 de persoane, printre care fiul şi fratele lui Masood Azhar, liderul JeM, şi au confiscat zeci de proprietăţi ale JeM în întreaga ţară.
Liderul JeM este pentru moment în libertate, dar Fawad Chaudhry, ministrul informaţiei din Pakistan, a declarat pentru The Atlantic că guvernul ia în calcul să permită ca Azhar să fie inclus pe lista de sancţiuni a ONU, o cerere mai veche a Indiei care a fost blocată de aliatul Pakistanului, China. „Paşii pe care i-am făcut nu au mai fost făcuţi niciodată. Sunt paşi cu adevărat importanţi”, a spus Chaudhry.

Ulterior, miercuri, instituirea de sancţiuni împotriva liderului JeM a fost blocată în Consiliul de Securitate al ONU de către China. Dacă Azhar ar fi fost inclus pe lista neagră, Pakistanul ar fi fost constrâns din punct de vedere moral să-l aresteze, a explicat un diplomat pentru France Presse într-un articol publicat sâmbătă. „Pakistanul încearcă pur şi simplu să ne prostească? Aş spune că da”, a conchis el.
Guvernul a anunţat o abordare pe trei axe în combaterea grupurilor militante. În primul rând va prelua controlul administrativ asupra tuturor moscheilor, seminariilor şi unităţilor de coordonare a ajutorului umanitar ale JeM, LeT şi altor grupuri. În al doilea rând intenţionează să le ofere moduri de a-şi câştiga existenţa celor care nu sunt consideraţi o ameninţare. În al treilea rând, va încuraja membrii acestor grupuri să intre în politică.
Criticii – cu India în frunte – spun că au văzut toate aceste lucruri şi până acum şi într-o anumită măsură acest lucru chiar s-a întâmplat. De exemplu, moscheea şi seminarul al-Noor conduse de JeM din oraşul Sialkot au fost închise marţi, 12 martie, de poliţie. În urmă cu trei ani, aceeaşi moschee a fost închisă după ce JeM a revendicat un atac care a vizat o bază a forţelor aeriene indiene de la Pathankot.

O relaţie guvern-armată ameliorată

Totuşi, în rândul analiştilor şi diplomaţilor pare să existe un consens că lucrurile se schimbă în Pakistan din cauza unor factori atât sub controlul său, cât şi în afara acestuia.
În primul rând, loviturile aeriene ale Indiei pe teritoriul Pakistanului după atacul sinucigaş de luna trecută – prima dată când o astfel de acţiune militară este întreprinsă de când cele două părţi erau în război în 1971 – au arătat că armata indiană este dispusă să pătrundă pe teritoriul statului vecin, în pofida faptului că ambele ţări dispun acum de arme nucleare.
„Scara escaladării militare a fost depăşită. Nu a mers aşa cum se aşteptau cele două părţi… dar acum nu se mai pot întoarce la situaţia din trecut”, a declarat Simbal Khan, o analistă de securitate care activează la Islamabad.
În al doilea rând, relaţiile dintre guvernul civil şi armata pakistaneză, care a condus ţara timp de aproape jumătate din istoria sa de 71 de ani şi care în continuare influenţează în mare parte politica sa externă şi de securitate, par să se fi stabilizat de la asumarea puterii de Imran Khan, în urma alegerilor de anul trecut. După înlăturarea lui Nawaz Sharif, care a fost condamnat şi încarcerat pentru corupţie după ce a fost revocat din funcţia de premier în 2017, relaţia dintre armată şi guvern a părut să devină mai apropiată. Sharif, premier în trei rânduri, a avut confruntări publice cu armata.

„Nu există acest sânge rău cu Imran. Au mai multă putere în guvernul său. Pe frontul politicii externe, ei pur şi simplu dictează, fără ca nimeni să le ceară să facă paşi înapoi”, a spus Simbal Khan.
Într-adevăr, armata a sprijinit demersurile de pace ale lui Khan în ultimele luni, iar diplomaţii şi analiştii cu care a discutat jurnalistul The Atlantic au declarat că în cercurile politice a avut loc o schimbare pronunţată în ultimul an, chiar unii din rândul puterii sugerând că sprijinul Pakistanului pentru grupurile armate fac mai mult rău decât bine.
Mulţi militanţi nu numai că se mişcă între diferite grupuri, dar au fost implicaţi şi în atacuri împotriva facilităţilor guvernului, potrivit lui Hassan Akbar, director de programe la centrul de reflecţie Institutul Jinnah, cu sediul la Islamabad. „Relaţia Pakistanului cu aceste organizaţii de asemenea s-a schimbat. Acesta continuă să fie un aspect subapreciat”, a adăugat el.

Singura cale: arestarea şi destructurarea

Pakistanul se confruntă de asemenea cu probleme financiare şi este mult mai susceptibilă la presiuni externe, în condiţiile în care economia sa se confruntă cu un deficit de cont curent în creştere accentuată şi rezerve internaţionale în scădere, în contextul în care guvernul are o relaţie tot mai proastă cu SUA.
Fawad Chaudhry a mai spus că acţiunea împotriva grupurilor armate este efectuată şi la solicitarea aşa-numitei Financial Action Task Force (FATF), un organism interguvernamental care activează în domeniul combaterii finanţării terorismului. Anul trecut, FATF a ameninţat că va include Pakistanul pe lista neagră – o decizie care ar face ca economia ezitantă a Pakistanului să fie izolată de sistemul bancar internaţional – dacă nu trece la o astfel de acţiune de combatere. Mai mulţi diplomaţi cu care The Atlantic a discutat au spus că Pakistanul trebuie să acţioneze acum împotriva acestor grupuri militante sau să suporte acţiuni punitive. O decizie finală a FATF este aşteptată în luna mai.
Închiderea moscheii al-Quba şi a altora ca ea este una dintre căile de a evita sancţiuni internaţionale. Dar ţara va trebui să meargă mai departe, a spus Simbal Khan, luând măsuri serioase, verificabile, împotriva liderilor grupurilor militante.
„Mai întâi trebuie făcută o listă cu toate numele mari din organizaţii. Apoi îi împarţi pe categorii, îi condamni pe unii dintre ei, iar pe alţii îi bagi în închisoare. Arestezi şi destructurezi. În afară de asta, nu există nicio altă cale verificabilă”, a mai afirmat ea.