Deşi nu există o statistică oficială, se crede că 30% până la 40% dintre combatanţii din Kurdistanul irakian sunt femei. Înrolate pe când sunt doar nişte adolescente, multe dintre ele fugite de acasă, femeile kurde care au fost ultima linie de apărare împotriva combatanţilor islamişti ai grupării Statul Islamic spun că lupta lor este nu numai pentru libertate şi autodeterminare, ci şi împotriva tabuurilor unei societăţi dominate de bărbaţi.

După declanşarea războiului din Siria în 2011, fotoreporterul din Berlin Sonja Hamad a văzut multe imagini cu luptătoare kurde, dar a simţit că acestea nu spun suficient de multe despre ele. „Imaginile erau senzaţionale. Femeile erau prezentate în acelaşi mod ca şi bărbaţii – întotdeauna cu arma în mână. Fotografiile nu spuneau însă nimic despre femei ca persoane”, afirmă Sonja Hamad.

Născută într-o familie de kurzi din minoritatea religioasă yazidi la Damasc, Siria, în 1986, Hamad avea trei ani când familia ei s-a mutat într-un mic oraş din landul german Renania de Nord – Westfalia. Pe măsură ce se maturiza, Hamad a încercat să discute deschis cu prietenii săi despre originile sale şi şi-a dat seama că îi vine mai uşor să comunice printr-un mediu vizual, în special prin fotografii.
Între martie 2015 şi decembrie 2016, Sonja Hamad a făcut trei călătorii în Kurdistanul irakian şi în regiunea Rojava, controlată de kurzi, din nordul Siriei, pentru a cunoaşte şi a fotografia femeile din spatele armelor. Imaginile cu luptătoarele kurde sunt adunate în colecţia „Jin-Jiyan-Azadi” (Femei, viaţă, libertate). CNN a publicat pe 28 ianuarie un fotoreportaj care descrie experienţa ei în zonele controlate de kurzi în Irak şi Siria.

Înrolate din adolescenţă

În Siria, aripa militară a Partidului kurd democratic unionist este numită YPG (Unităţile de apărare a poporului), în timp ce brigada sa formată din femei este numită YPJ (Unităţile de apărare ale femeilor). Există însă şi o Unitate a femeilor libere, YJA Star, un corp de gherilă format din femei al Partidului muncitorilor din Kurdistan (PKK), care are filiale în Turcia şi Irak.

Dijlin şi Zilan aveau amândouă 19 ani atunci când s-au întâlnit cu Sonja Hamad în 2015. Dijlin lupta în slujba YPJ care, împreună cu unităţile similare formate din bărbaţi, YPG, a rezistat jihadiştilor ISIS care au lansat în mod repetat atacuri asupra zonelor kurde siriene din 2013. Când s-a întâlnit cu Hamad, Dijlin lupta deja de trei ani şi petrecuse jumătate din acest timp pe linia frontului. Deşi fusese rănită şi împotriva dorinţei familiei ei, ea a continuat să lupte.
Multe dintre luptătoarele kurde sunt adolescente atunci când se alătură acestor unităţi. Unele o fac cu sprijinul părinţilor, iar altele fug de acasă şi se înrolează tocmai pentru că părinţii nu le permit să plece.

O luptă pentru drepturile femeilor

Sonja Hamad spune că a dezvoltat „o legătură profundă şi sinceră” cu luptătoarele kurde. „Ne tratam unele pe altele ca pe nişte surori”, spune ea.
În munţii din nordul Irakului, Sonja Hamad s-a întâlnit cu membrele YJA Star, unitatea de gherilă formată din femei a PKK, care a fost vârful de lance al implicării militare a femeilor.

Zilan a beneficiat de numai şase luni de educaţie teoretică şi o lună de instruire practică înainte de a începe să lucreze ca „medic” de urgenţă, ocupându-se de combatanţii răniţi grav. Ea şi-a văzut sute de tovarăşe murind şi a încercat să le asigure tuturor o înmormântare corespunzătoare.
Diljin i-a spus lui Hamad că luptă pentru drepturile femeilor. Potrivit acesteia, multe dintre luptătoare duc şi un război împotriva dominaţiei bărbaţilor în societatea lor, nu numai unul împotriva combatanţilor duşmani.
În mod obişnuit femeile kurde se mărită la o vârstă fragedă şi „chiar dacă vor să iasă la o plimbare, trebuie să ceară permisiune”, explică ea.

Ele luptă pentru egalitate asumându-şi roluri deţinute în mod tradiţional de bărbaţi şi transformând percepţiile. Pentru multe dintre ele, înrolarea în miliţiile kurde este primul prilej în care au gustat libertatea.
Multe dintre luptătoarele cu care s-a întâlnit Sonja Hamad par mult mai în vârstă decât sunt în realitate. „Ele se confruntă cu niveluri ridicate de stres”, spune Hamad.

„Mereu în stare de alertă”

„Este mereu stare de alertă şi le poţi simţi frica”, povesteşte fotografa din Berlin. Ea spune că evenimentele traumatizante apar atât de repede încât femeile nu au timp să conştientizeze experienţele prin care au trecut.
„Aceste tinere sunt mult mai mature decât femeile de aceleaşi vârstă din Europa, pentru că au trecut deja prin atât de multe lucruri”, spune Sonja Hamad.

Multe luptătoare sunt susţinătoare ale lui Abdullah Ocalan, liderul încarcerat al PKK. Posterele cu Ocalan pot fi văzute peste tot în Kurdistanul irakian.
Sonja Hamad afirmă că emanciparea femeilor este adânc înrădăcinată în ideologia PKK. „Ocalan a spus că ‘pământul nu poate fi liber dacă femeile nu sunt libere’ „, spune ea. „Chiar şi din celula lui dintr-o închisoare din Turcia el le asigură femeilor muniţie mentală pentru emanciparea lor”.

Batalioanele YPJ ocupă case goale abandonate de familii care fug de conflict. Este o forţă formată din voluntare, care nu sunt plătite şi care se bazează pe localnici şi pe armată pentru hrană şi provizii. „Comunitatea locală kurdă le acordă foarte mult sprijin”, spune Hamad.
Shirin, în vârstă de 21 de ani, i-a spus Sonjei Hamad că deşi a fost rănită grav, vrea să rămână în miliţie după război. Este singurul copil la părinţi iar ei sunt foarte îngrijoraţi din cauza ei.

„Ca un platou de film”

În ianuarie 2015, luptătoarele YPJ au ajutat la eliberarea Kobani, un oraş din nordul Siriei care a fost asediat de ISIS din septembrie 2014. Când ISIS a preluat controlul, majoritatea celor 40.000 de locuitori au fugit în Turcia şi mare parte din oraş a fost distrus. În septembrie 2015, când a avut loc vizita Sonjei Hamad, localnicii abia începuseră să se întoarcă.
„Îţi dădea senzaţia de platou de film… de parcă nu era chiar real”, povesteşte ea. Oraşul distrus avea chiar o frumuseţe stranie, dar Sonja Hamad îşi aminteşte că trebuia să fie tot timpul atentă la muniţiile neexplodate.

În primăvara lui 2015, luptătoarele kurde au contribuit la recucerirea oraşului Tal Hamis din nordul Siriei de la forţele ISIS. Tal Hamis avea o importanţă strategică pentru ISIS, întrucât lega zone pe care le controlau în Siria şi în Irakul vecin.
Sonja Hamad a vizitat locul în care s-a aflat prima linie a frontului, în apropiere de frontiera irakiană, unde luptătoarele au avut o poziţie întărită pentru a apăra oraşul. Ea a explorat casele care au fost distruse, cu ferestre sparte şi ziduri străpunse de găuri de gloanţe.

Instrucţie la comun

Peste 10.000 de refugiaţi kurzi, care au fugit din Turcia în anii 1990 când satele lor au fost arse de forţele guvernamentale, trăiesc în tabăra de refugiaţi de la Makhmur, în nordul Irakului, scrie CNN.
După ce tabăra a fost atacată de ISIS în 2014, luptători de gherilă au fost trimişi aici pe dealurile din împrejurimi pentru a asigura protecţie.
Sonja Hamad spune că deşi bărbaţii şi femeile locuiesc în tabere separate în cursul nopţii, ei se antrenează adesea împreună şi luptă umăr la umăr. Asta face ca în cadrul gherilei să existe legături strânse şi promovează egalitatea.
Luptătoarele kurde au avut „un impact clar asupra părţii bărbăteşti a societăţii kurde”, spune Hamad. „Când văd femeile înarmate şi luptând, ei învaţă să le respecte”.