Totul a început în 2016 cu o statuie de bronz care comemora o zi tragică din noiembrie 1963, când o caracatiţă gigantică a scufundat un feribot în golful New York, provocând moartea a aproape 400 de persoane. O caracatiţă gigantică? Joe Reginella, sculptorul statuii, zâmbeşte: „Da, aţi văzut bine!”

Anul următor a apărut, în Battery Park, în extremitatea sudică a insulei Manhattan, o operă care era un omagiu adus victimelor elefanţilor circului P.T. Barnum care, cuprinşi de panică în timp ce traversau Brooklyn Bridge într-o zi din octombrie 1929, i-au călcat în picioare pe oamenii de finanţe de pe Wall Street.
Dificil de crezut? În această toamnă, trecătorii au descoperit, în acelaşi loc, un monument care le aducea un omagiu celor şase marinari dispăruţi misterios în 1977, după ce au fost atacaţi de extratereştri.

Trei memoriale pentru trei tragedii fictive, ieşite din imaginaţia lui Joseph Reginella, sculptor şi farseur new-yorkez, devenit maestru în arta de a crea farse în bronz care comemorează victime şi evenimente false, relatează FraceSoir pe 24 decembrie, într-un articol preluat de pe France Presse.
Pentru că hobby-ul sculptorului de 47 de ani, care îşi asigură traiul în special prin conceperea de decoruri pentru publicitate şi televiziune, nu se rezumă la a crea statui în subsolul casei lui din cartierul Staten Island.
Farsa făcută în 2016 pe tema feribotului atacat de caracatiţă „a avut atât de mult succes” că de atunci imaginează, în fiecare an, un nou eveniment după acelaşi „model”, a explicat el pentru AFP.

Farse cu „credibilitate”

Este vorba despre un model cu un umor sofisticat. Sculptorul începe prin a alege datele acestor tragedii imaginare: feribotul s-ar fi scufundat pe 22 noiembrie 1963, ziua în care a fost asasinat John F. Kennedy, elefanţii circului Barnum ar fi luat-o razna pe 29 octombrie 1929, ziua crahului de pe Wall Street, iar marinarii ar fi dispărut pe 13 iulie 1977, zi în care la New York s-a produs o imensă pană de curent. Evenimente atât de colosale că ar fi putut face cu uşurinţă ca tragediile inventate de Reginella să treacă neobservate.
Fiecare statuie are o placă comemorativă care îi dă un parfum de autenticitate: cea a elefanţilor subliniază, de pildă, că evenimentul a fost „una dintre cele mai oribile tragedii care au implicat mamifere terestre din istoria ţării noastre”.
Într-o eră în care totul se verifică pe Google, Reginella împinge farsa până la posta online o serie de documente multimedia, mergând de la false articole de presă până la broşuri depuse la standurile de presă în situri turistice care merg până la a propune croaziere în locul dispariţiei celor şase marinari sau vizitarea unui muzeu fictiv consacrat tragediei feribotului.

Curioşii care tastează „Octopus” (caracatiţă) şi „Staten Island Ferry” pe YouTube dau chiar peste un mic documentar, „The Staten Island Ferry Disaster” (Dezastrul feribotului de la Staten Island), cu imagini de arhivă şi interviuri cu „martori” ai catastrofei, realizat de prietena sa Melanie Juliano.
Fiecare eveniment are site-ul său de internet, prezentând detalii ale „dramei” şi propunând suveniruri online, precum tricouri de 25 de dolari şi reproduceri ale statuilor la preţul de 100 de dolari.
Mai multe mii de fani care îi împărtăşesc umorul au plătit pentru astfel de obiecte din 2016, permiţându-i sculptorului să-şi finanţeze farsele, care necesită fiecare între şase şi nouă luni pentru a fi concepută, cu ajutorul prietenilor şi soţiei.
Numai atunci când totul este gata el merge să-şi expună operele în public, în weekend sau în timpul liber. Statuile cântăresc de obicei în jur de 130 kg, dar sunt concepute pentru a fi uşor demontate şi transportate.

„Fake news”?

Cu o astfel de sofisticare, sculptorul ar putea trece drept un pionier al dezinformării şi al „fake news”, care au luat o amploare inedită odată cu ascensiunea reţelelor sociale. El respinge însă expresia de „fake news”, „strâns legată de Donald Trump”, după cum afirmă sculptorul. „Sunt două lucruri foarte diferite. La mine este ceva amuzant, nu răutăcios”, spune el.
În pofida unei notorietăţi în creştere, el rămâne modest şi se vede ca un amator de farse inofensive, „un vânzător ambulant de târg”, potrivit propriilor cuvinte, care este încântat să-i oprească pe trecători. Aceştia – persoane care fac jogging, turişti sau poliţişti new-yorkezi – se amuză de invenţiile sale şi vin lângă operele sale pentru a-şi face selfie-uri.

Bineînţeles, în pofida enormităţii glumelor sale în bronz, există oameni care cred în realitatea evenimentelor reprezentate. Dar asta durează rareori mai mult de un moment, iar când oamenii cad în plasă Reginella este primul care îi compătimeşte.
„Există oameni care se uită şi spun doar: ‘Şi vă spun că nu ştiam nimic!’ Nu aş spune că mă supără, dar este decepţionant”, afirmă el.
Iar asta se întâmplă pentru că scopul lui este să arate că „că lucrurile nu trebuie crezute pe cuvânt: trebuie făcută o muncă de verificare”.
Care va fi viitoarea sa farsă? Reginella nu vrea să spună nimic, evocând atât posibilitatea de „a face o pauză” în 2019, cât şi realizarea a „ceva şi mai nebun”. „Este ca în cazul unui magician care refuză să-şi dezvăluie secretele”, spune el râzând.