Nary avea 17 ani când a părăsit Cambodgia, vândută de fratele ei cu 3.000 de dolari unui chinez pentru a se căsători cu ea. Un an şi jumătate mai târziu, căsătoria lor s-a destrămat şi ea a revenit în ţară fără niciun ban şi fără a-şi putea revedea copilul născut din această uniune. Ca zeci de mii de femei din Cambodgia, Laos, Vietnam sau Myanmar, tânăra este o victimă colaterală a politicii copilului unic aplicată între 1979 şi 2015 în China, care a dus la unul dintre cele mai grave dezechilibre demografice din lume.

China are în prezent un surplus de circa 33 de milioane de bărbaţi, iar deficitul de femei îi determină pe tot mai mulţi celibatari chinezi să-şi caute o soţie de cealaltă parte a frontierelor.
Motivele pentru care tinerele din aceste ţări din regiunea fluviului Mekong pleacă să se mărite în China sunt multiple. Ele sunt dornice să scape de sărăcie, forţate de familie sau devin victime ale traficanţilor, scrie France Presse într-un articol preluat miercuri, 12 decembrie, de actu.orange.fr.
Şi chiar dacă unele poveşti se încheie cu o uniune fericită, unele femei ajung îndatorate, incapabile să restituie cheltuielile pentru căsătorie, şi ajung uneori să se prostitueze. Altele, care nici măcar nu au documente, sunt plasate în centre de detenţie în China.

O tranzacţie convenabilă

Cumpărarea unei soţii din Cambodgia costă între 10.000 şi 15.000 de dolari. Cea mai mare parte a banilor este băgată în buzunar de intermediarii chinezi şi agenţii lor cambodgieni, dar asta acoperă şi o sumă de 1.000 până la 3.000 de dolari vărsată familiei tinerei, o sumă considerabilă în această ţară săracă.
Soţul chinez al lui Nary, al cărei prenume a fost schimbat la cererea sa, a plătit 10.000 de dolari. Din aceşti bani, 3.000 de dolari au ajuns în buzunarul fratelui tinerei, care nu i-a dat nimic din ei, iar cei 7.000 rămaşi au fost împărţiţi între diverşi intermediari.

„Familia mea este săracă şi trebuia să-i ajut măritându-mă cu un chinez. Atunci m-am dus”, a povestit Nary pentru France Presse.
Călătorind cu o viză turistică, ea a plecat la Shanghai împreună cu alte tinere. „Am fost duse într-o casă în care aşteptau şi alte cambodgiene (…) Câteva zile mai târziu, chinezii au venit să aleagă”, a explicat ea.
Banii care i s-au promis nu i s-au dat niciodată, iar soţul, despre care intermediarul spusese că este „un medic frumos şi bogat”, s-a dovedit a fi muncitor în construcţii.

Un an de detenţie

Căsnicia lui Nary s-a destrămat la o lună după naşterea copilului ei. Bunica copilului i-a interzis brusc tinerei să-l alăpteze. Ea „nu mă lăsa să-l ţin în braţe, nici chiar să-l văd”, povesteşte ea.
Familia a cerut divorţul şi Nary a părăsit domiciliul conjugal, găsind o slujbă într-o fabrică de sticlă din vecinătate. Însă pentru că viza îi expirase, ea a fost arestată şi trimisă într-un centru de detenţie timp de un an, împreună cu zeci de femei vietnameze şi cambodgiene, prinse în capcană în situaţii similare.
Eliberată, ea a reuşit să se întoarcă în Cambodgia, unde lucrează într-o fabrică de confecţii. Nary nu şi-a revăzut copilul.

Nu există statistici

Nu există statistici oficiale privind numărul cambodgienelor plecate să se mărite în China. Potrivit diverselor estimări, ele ar fi cel puţin câteva mii, iar numărul ar fi mult mai mare în cazul femeilor din Vietnam, Laos sau Myanmar.
China a adoptat legi care interzic căsătoriile forţate şi, în conformitate cu legea cambodgiană, agenţii matrimoniali care încurajează această practică pot fi condamnaţi la o pedeapsă de până la 15 ani de închisoare, o sancţiune care creşte dacă tânăra este minoră.
Însă urmărirea penală rămâne dificilă, intermediarii plătind chiar şi 5.000 de dolari pentru a cumpăra tăcerea tinerelor.

„Căsătoria cu un chinez nu este ceva rău prin natura ei”, spune Chou Bun Eng, care conduce Comitetul cambodgian împotriva traficului de fiinţe umane. „Problemele încep când acest lucru se face ilegal şi prin intermediari”, adaugă ea.
Situaţia nu este mai bună în Laos şi în Myanmar. Cele două ţări sunt menţionate în ultimul raport anual al Departamentului de Stat american privind traficul de fiinţe umane, care apreciază că „ele nu respectă normele minimale” de combatere a acestui trafic.

În Vietnam, mamele îşi caută fiicele răpite

În Vietnam, multe fete sunt răpite de reţele criminale pentru a fi vândute ca soţii în China, scrie France Presse într-un alt articol publicat de actu.orange.fr. Vu Thi Dinh şi-a căutat timp de mai multe săptămâni fiica dispărută împreună cu cea mai bună prietenă în Vietnam, în apropierea frontierei chineze, într-o regiune muntoasă săracă, unde face legea aceste reţele criminale.
„Mi-ar plăcea să mă sune să-mi spună că e în siguranţă”, spune Dinh înainte de izbucni în lacrimi.
„Am avertizat-o, i-am spus să nu se urce pe motociclete şi să nu vorbească cu bărbaţi care au comportament ciudat în târguri”, spunea ea în casa din chirpici în care locuieşte.

Fiica lui Dinh, Dua, şi prietena ei, Di, ambele în vârstă de 16 ani, au dispărut în februarie când se plimbau nu departe de casă la Meo Vac, în nordul ţării, la doi paşi de frontiera chineză.
„Credem că Di a fost păcălită şi a fost victima traficului de fiinţe umane pentru a fi vândută ca soţie” în China, spune mama ei, Ly Thi My. Ei încă nu-i vine să creadă că fiica ei, timidă şi care nu era prea interesată de băieţi, a putut să fie răpită.
Di şi Dua fac parte, ca multe dintre adolescentele care le cad victime traficanţilor, din minoritatea etnică hmong, una dintre comunităţile cele mai sărace şi mai marginalizate din Vietnam.

O tradiţie a răpirii

Unele fete au fost păcălite de câte un prieten, în condiţiile în care obiceiul hmong aşa-numit „zij poj niam” (căsătorie prin răpire) îi permite unui tânăr să-şi răpească viitoarea soţie de la familia ei, cu sau fără consimţământul acesteia.
Altele au fost reperate la târgurile animate de duminică sau pe reţelele sociale, în timp ce unele au acceptat să plece în China după ce li s-a promis o căsnicie fericită sau o slujbă mai bună decât muncile din agricultură cărora le sunt cel mai adesea destinate.
„Ele traversează frontiera pentru o viaţă mai bună, dar riscă să cadă în capcana traficului”, spune Le Quynh Lan, care lucrează pentru ONG-ul „Plan internaţional” din Vietnam.
Potrivit cifrelor oficiale, ţara a înregistrat circa 3.000 de cazuri de trafic de fiinţe umane între 2012 şi 2017, în majoritate femei tinere. Însă aceste statistici nu reprezintă decât numărul persoanelor care au putut fi salvate ori s-au putut întoarce în ţările lor prin propriile mijloace. Multe dintre aceste cazuri de răpire nu sunt înregistrate şi numărul total al dispariţiilor ar putea fi mult mai mare, afirmă Le Quynh Lan.
Frontiera, lungă de 1.300 km, este foarte permisivă pentru că „terenul este atât de accidentat încât este dificil de supravegheat”, spune Trieu Phi Cuong, ofiţer în cadrul unităţii de anchete criminale din Meo Vac, întâlnit de reporterii AFP la un post de frontieră.
Potrivit tinerelor intervievate, numeroase victime nici nu-şi dau seama pe moment că au intrat pe mâna traficanţilor care le trec frontiera în China.

7.500 de femei din Myanmar vândute în China

Şi în Myanmar mii de femei au fost vândute ca soţii unor chinezi, potrivit unui raport făcut public la Bangkok, majoritatea fiind obligate să aibă copii, scrie L’Essentiel pe 7 decembrie, preluând un articol din AFP.
În Myanmar, circa 7.500 de femei din statele Kachin şi Shan, din nordul ţării, au fost vândute ca soţii în China, potrivit raportului publicat de şcoala americană de sănătate publică, Johns Hopkins Bloomberg. Studiul, bazându-se pe mărturiile a mai multe zeci de femei din Myanmar, dezvăluie că majoritatea au fost obligate să aibă copii.

Căsătoriile sunt adesea aranjate de bătrânii satului sau de familiile tinerelor, care nu pot refuza, pentru că se află foarte jos pe scara socială. Tinerele sunt uneori constrânse să se căsătorească cu bărbaţi mai în vârstă, bolnavi sau cu handicap.
Anumite uniuni sunt totuşi reuşite, iar chestiunea consimţământului este complexă şi variază de la caz la caz, a dezvăluit autorul raportului, W. Courtland Robinson, în cadrul unei conferinţe de presă de la Bangkok. Cumpărarea unei soţii din Myanmar îl costă pe un chinez între 10.000 şi 15.000 de dolari însă, la fel ca şi în Cambodgia, mare parte din sumă este împărţită între diferiţi intermediari.

Femeile, vulnerabile din cauza unui conflict local

Cercetătorii le cer autorităţilor din Myanmar să pună capăt conflictului între armată şi grupurile rebele în statele Kachin şi Shan, violenţe care plasează femeile într-o situaţie de mare vulnerabilitate.
„Din cauza instabilităţii politice, conflictelor şi confiscării terenurilor, securitatea femeilor este o provocare majoră”, a declarat Moon Nay Li, de la Asociaţia thailandeză a femeilor Kachin, care a condus cercetările din teren. Autorii raportului îi cer, de asemenea, Myanmarului să aplice legea împotriva traficului de fiinţe umane şi să recunoască aceste femei ca victime.