Ca şi cum angoasa provocată de penuriile alimentară şi de medicamente nu ar fi de ajuns, venezuelenii sunt nevoiţi să se confrunte şi cu o nesiguranţă terifiantă, într-o ţară în care în fiecare oră trei persoane suferă o moarte violentă. ONG-ul Observatorul violenţei din Venezuela, a înregistrat 26.600 de omucideri în 2017, respectiv 89 la suta de mii de locuitori, de 15 ori mai mare decât media mondială. Şi totuşi, cum supravieţuiesc venezuelenii într-una dintre cele mai violente ţări din lume?

În urmă cu doi ani, viaţa lui Yamileth Marcano, o învăţătoare de 46 de ani, s-a schimbat. Fratele ei a fost omorât în bătaie de un tânăr de 19 ani care voia să-i fure smartphone-ul. „Cât valora viaţa lui? Preţul unui telefon? De fiecare dată când aud că o altă casă este în doliu, amintirile se întorc”, a declarat ea pentru France Presse în locuinţa ei din Caracas.

Telefonul sau viaţa

Fiul ei şi-a abandonat studiile universitare pentru a emigra în Italia împreună cu tatăl său după ce doi bărbaţi pe motocicletă l-au jefuit cu pistolul la tâmplă pentru a-i fura telefonul în timp ce conducea maşina, în care se afla şi mama lui, relatează AFP într-un articol preluat de L’Express pe 19 noiembrie.

„Strigam ca o nebună: ‘dă-le telefonul!’ Imaginea fratelui meu mi-a revenit în minte. Nesiguranţa îi omoară pe tineri şi pe bătrâni. Toată lumea este expusă. Te fură pe stradă, la plajă, la piaţă, în spital. Este ceva teribil să trăieşti aşa!”, se plânge ea.
Ca şi ea, marea majoritate a venezuelenilor folosesc pe stradă un telefon simplu. Smartphone-ul nu este scos niciodată din geantă sau rămâne acasă.

Însoţiţi de „Pana”

Venezuelenii îşi amintesc cu toţii de moartea fostei miss Venezuela Monica Spear şi a soţului ei, împuşcaţi mortal de delincvenţi în 2014 după ce maşina lor a rămas în pană la marginea drumului.
Între timp, a fost creată o aplicaţie numită „Pana” („prieten” în argoul din Venezuela), destinată oricui se află în pericol pe drum. Astfel, o echipă de şase motociclişti, cu ochelari negri şi veste fluorescente, care comunică prin staţii de emisie recepţie, au venit în ajutorul lui Carmen Garcia, o studentă la medicină care a rămas în pană pe o autostradă din capitală.

Nu le-au fost necesare decât opt minute pentru a ajunge la faţa locului, după ce Carmen, care se temea că va fi atacată, a activat aplicaţia „Pana” pe telefon. „Agenţii de însoţire”, cum sunt numiţi, au escortat-o până când a ajuns într-un loc sigur.
„Îi liniştim pe clienţi la telefon, apoi faţa în faţă. Serviciul este rapid, de încredere şi simplu. Nu toată lumea poate avea o escortă sau o maşină blindată”, a explicat pentru AFP directorul Domingo Coronil.

Geamuri antiefracţie

Într-un centru comercial din Caracas, Julio Cesar Perez, manager al societăţii Blindacars Express, îi livrează unui client două camionete, pe ale căror geamuri a fost instalat un material de protecţie antiefracţie.
„Din ce în ce mai mult oamenii recurg la acest serviciu. Delincvenţii nu fac diferenţa între clasele sociale. Avem aici vehicule din toate gamele”, explică el.
Proprietarul celor două camionete explică că prima este pentru soţia şi fiul lui, în timp ce pe a doua o utilizează pentru călătoriile sale frecvente la Caracas, unde hoţii au obiceiul de a arunca cu pietre în maşini, pentru a-i obliga pe şoferi să iasă din maşină pentru a-i jefui sau a-i sechestra.
„Se petrec lucruri oribile. Nesiguranţa s-a înrăutăţit considerabil; înainte numai personalul diplomatic avea maşini blindate, dar în Venezuela, noi, cetăţenii obişnuiţi, ne confruntăm cu aceeaşi problemă”, explică proprietarul, un comerciant de 44 de ani, sub acoperirea anonimatului.

Interdicţie de circulaţie autoimpusă

La apusul soarelui, străzile din Caracas şi din alte oraşe ale ţării se golesc. Altădată efervescentă, viaţa de noapte în Venezuela nu mai există.
„Viaţa mea de noapte s-a oprit complet. Înainte, ieşeam în fiecare weekend, dar acum asta aproape că nu se mai întâmplă niciodată. Imediat ce ies din casă, mă simt în pericol. Dacă merg la discotecă, plătesc un prieten să mă ducă, nu am încredere în taxiuri”, explică Adrialis Barrios, de 23 de ani, angajată într-o firmă de comunicare.
Mulţi venezueleni preferă să se întâlnească cu prietenii la ei acasă. Este mai sigur şi mai ieftin. Cei care riscă să se aventureze în afara locuinţei aşteaptă să se facă ziuă pentru a se întoarce acasă.

Noapte de veghe în aeroport

Eglis Torres, un manager de proiect în vârstă de 60 de ani, a petrecut în urmă cu ceva timp o noapte pe scaunele aeroportului din Caracas înainte de un zbor spre Costa Rica în scop profesional.
Împreună cu soţia sa Neila, el a ajuns la aeroport la cinci după-amiază, deşi avionul său pleca a doua zi dimineaţă, la ora şapte. Soţia lui a aşteptat ca avionul lui să decoleze pentru a se întoarce acasă cu autobuzul.

„Am o maşină veche, este foarte riscant să fac vreo pană pe acest drum atât de periculos. Este mai bine să rămâi în aeroport împreună cu cineva, altfel ţi se fură valizele”, povesteşte el.
Este ceva obişnuit să vezi pasageri adormiţi pe scaune în aeroport, deşi acesta nu este tocmai un loc sigur. Aici s-au comis furturi şi asasinate, iar majoritatea companiilor aeriene străine le interzic angajaţilor să-şi petreacă noaptea la faţa locului.